Seara

Cand vine seara in mine e prapad. Simt tot, aud tot, ma chinuie tot. M-as rupe, m-as distruge, m-as face bucati, numai sa nu mai simt disperarea din mine. Nu mai raspund la telefoane, scriu foarte rar mesaje, intru pe net prea putin, nu mai scriu ca nu mai sunt in stare, nu mai desenez sau pictez ca nu mai am putere… As lancezi, as sta toata ziua cu ochii pe pereti si n-as face nimic, nici macar n-as vrea sa gandesc. Sunt constienta ca voi iesi din starea asta, insa pe cuvant ca nu mai simt puterea sa fac nimic. As fugi de lume si m-as izola, undeva unde sa nu vad omul, dar sunt o persoana sociala si n-as suporta prea mult tacerea, asa ca prefer sa tac eu, sa traiesc cu mine in camera inchisa de seara pana dimineata, sa astept sa treaca timpul si sa plang, sa plang amar si mult.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s