Ma afund in nisipul moale si umed.
La picioarele mele stau acum lumile noastre,
Cele care ne despart definitiv.
Aud clipocitul unui val ce se sparge de stanca
La fel cum ma sparg si eu de visele pierdute in neant.
Intunericul profund acopera marea in zare,
Dar in mine e lumina, acelasi far pe care doar tu il luminezi,
Palpaind in inima si in ochii ce sclipesc ca doua stele
Din Calea Lactee.
Te imbratisez frenetic inlaturandu-ti aerul din jur,
Apoi te privesc cum te indepartezi de mine
Devenind obiect al dorintelor neconsumate,
Inspumat si plin de alge, spargandu-te de valuri.
Sirena de mi-ai fi, as raspunde chemarilor
Ca un vas tras in deriva de cantarea ta fatala.
Dar nu mai esti decat in ganduri
Si pe retina sufletului.
Inca te ascult, inca te visez
Golit de orgolii, invelit cu pielea mea…
Inca ma afund in nisipul moale si umed
Si astept sa apari dintre valuri.
Valentina E. Vitan 