OK nu-i bine

Nu-s OK. Azi am aflat ca munca mea de patru (4) luni s-a dus pe apa sambetei. Stiam ca voi intra intr-o umbra de esec, insa nu ma asteptam ca esecul sa fie total, pe aproape toate fronturile. M-am chinuit degeaba, ajunsesem sa imi fie scarba sa mai vad carti, dupa doua luni si ceva imi venea sa vars de nervi, stress, chin… Si totul cu zambetul pe buze. Eu eram bine. Putine persoane stiau de fapt cat imi era de rau. Dar a trecut, totul a trecut. N-am fost in stare sa ma adun ca sa fie bine pentru mine si ai mei, am alergat ca o bezmetica incercand sa rezolv probleme, am muncit mai mult decat era cazul, dar n-am pierdut chiar de tot. Asta se intampla cand vrei cu tot dinadinsul sa privesti partea plina a paharului, chiar daca a mai ramas doar de un deget pe fundul lui. Nu imi caut scuze, incerc doar sa imi explic ce se intampla cu mine.

Ma asteapta o perioada de incertitudine: fara un loc de munca, fara sanse prea mari sa imi pot continua facultatea (si incepusem asa de bine, cu niste rezultate mult peste asteptarile proprii, tocmai pentru ca imi placea enorm sa fac si sa ma ocup de asta), cu o perioada de somaj pe care nu mi-am dorit-o niciodata, cu problemele pe care ma astept sa le fac fata din ce in ce mai greu, mai ales cu starea mamei de sanatate…

Uite partea plina a paharului: am timp de scris, am timp de pictat, am timp de citit, am timp berechet, dar la ce bun!. Asta nu ma incalzeste cu absolut nimic. Si proasta de mine inca iubeste. Imi vine sa plang in hohote, dar asta nu ma ajuta prea mult. La ce bun toate astea?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s