M-am trezit azi scriind poezii.
Nu-I prima data, sa stii;
Greseli de-astea fac cu duiumul.
Imi duc mana la frunte
Apoi, peste pantec…
Rasare din mine tumultul.
Nu-s versuri marunte,
Le fac sa m-asculte
Doar daca le cant din tine ceva.
Apoi vine seara
Si-mi curge visarea
De a te stii in gandul meu, undeva.
Nu-s versuri desarte,
Pornesc de departe
Din inima trista ce-odata plangea.
Azi de te chem
In gand de te-ndemn
Cararea nici pasul nu-ti stie urma.
Advertisements
Titlul este atât de… interpretabil
@Sorin: Stiu, dar il las asa. Cand am scris-o eram foarte obosita. Si acum sunt la fel de obosita. Si putin ametita. 🙂