Prieteni de pahar 18

“De ma dezvalui de haine ma transform pe data in abur” Asa imi spuneam acum o vesnicie si ceva. Cuvintele mi-au ramas in minte atunci si am ras, dar n-ar strica daca ar fi asa uneori. Si cand ma rog as vrea sa o fac tot sub forma de vapori de apa, sa ma imprastii,  sa devin aceeasi cu obsesia din mine. Atunci si numai atunci as deveni una cu ruga, aceeasi cu peretii pe care as poposi spre a ma reculege. Si mii de voci ar porni din mine, toate avand aceeasi ruga, obositor de cantata in cor, pierduta de mine si regasita in substanta acelor voci care se roaga.

De-as putea sa citesc gandurile as fi un paradox de abur imprastiat prin aer, capabil sa vad in mintile oamenilor care ma respira… si as deveni una cu aerul respirat de vietile de pretutindeni, aceeasi cu gandurile lor, cu visele lor, cu miresmele de parfum improscate in mine, aerul.

Obsesia din mine ma face sa ma incumet sa soptesc cuvinte, rostite din strafundul unui suflet intinat de chinul unei vieti prea dure. M-am nascut cu stea in frunte, cel putin asa zicea mama. Dar steaua mea era doar un semn capatat din intamplare cand, copila nazdravana fiind, am cazut din ciresul in care ma cocotasem si de care obisnuiam sa atarn ca sa cresc mai repede, sa devin mai curand adult. Ma taiasem in frunte intr-o sticla aruncata de tata, prea beat ca sa stie unde isi lasase gunoaiele. Si asa ma cadorisi pe mine viata cu o stea, o cicatrice urata cae imi slutea chipul si ma facea respingatoare. Nu invinovatisem niciodata pe nimeni, nici chiar eu nu imi purtasem vina, era un accident care avusese niste urmari oarecum catastrofale pentru mine.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

Si, pentru ca nu fusese totul de ajuns, tot din cauza bauturii devenisem mama. Nu-mi amintesc cum se intamplase, cert e ca ajunsesem sa beau peste masura si el, galantul barbat de langa mine care imi alimenta furia si nevoile bahice, m-a violat. Ma castigase cel mai bine asa, ma stia cel mai bine asa, eram… devenisem o papusa umblatoare pe n carari, usoara ca un fulg, urata in draci, gata sa se dea celui care ii demonstrase ca o iubeste dandu-i sa bea. A doua zi m-am trezit in sant, cu hainele botite, cu el langa mine. Nu se trezise, dar l-am trezit eu pe el cu pumnii si picioarele. Fusesem rupta in bucati, atat fizic cat si mintal. Ma durea pana si sufletul, durerile erau atroce si eu ma spalam de mizeria din mine cu buretele de sarma din bucatarie. Sa se duca odata jegul din mine. Cred ca daca aveam perie pentru sticle as fi folosit-o si pe aia ca sa ma curat. Dar am nascut puiul asta de om care a venit sa-mi lumineze viata, singura bucurie pe care o poate avea o mama. N-are tata, pe certificat nu apare nimeni. E inexistent, e pierdut in lume, desi il vad uneori in acelasi loc, in acelasi sant, in aceleasi baltoace, duhnind a spirt medicinal trecut prin paine alba ca buretel. Il privesc si nu ma deranjeaza prezenta lui/ E acolo, lipsit de toate cate trebuie sa aiba un om in viata. dar eu am, am odrasla mea, ingerul meu, si il voi creste falnic si puternic, destept si plin de respect pentru viata.

Advertisements

5 thoughts on “Prieteni de pahar 18

  1. Fictiune bine scrisa,care va fi si mai atractiva dupa ce va prinde contur in viitor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s