DECES

Mult prea acoperita de valul nestiintei
Rostesc incet, adanc, cuvinte care dor.
Nu te mai stiu deloc, al meu chinuitor
Desert destin acopera mireasma nefiintei.

De te-am stiut, ma iarta, timpu-I corupt
Cu-acele vietati de oase si de carne
Ce-n veci-s sortite ca sa se rastoarne…
Maldare de vieti curmate prea abrupt.

Nu-I vina mea, e vina ta, pesemne,
E rosu-aprins al sangelui ce curge,
E verdele prea stins al timpului ce fuge…
A mea-I simtirea lina care lasa semne.

Si de te strig la fel de pieritor traiesti,
Uitat pe raft, in coltul plin de praf…
Trist ai ramas, inscris pe-un epitaf:
“Aici zac eu… caci nu ma mai voiesti.”

Advertisements

One thought on “DECES

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s