SFARSITURILE INCEPUTURILOR CARE INCA ASTEAPTA SA RENASCA

Ti-am dat tie titlul meu din mine

Frant in mii de bucati schiopatande.

Renasc mereu sub acelasi acoperis de frunze vestede,

Ca licuriciul vestitor de noapte ce isi lumineaza trupul

Visand la soarele pe care nu il zareste niciodata.

Cutreierand prin mine ma vad unealta lumii

Fauritoare de nestemate fara de valoare,

Simtind sfarsitul lumii in varful degetelor

Pornind din radacinile pamantului pe care calc.

Iubesc un teritoriu necunoscut privirii mele,

Acelasi care lipseste din mine, ramas inca nelucrat.

Coloane intregi isi afla locul peste campii de nepatruns,

Jungle de netrecut in care ploua acid pe rosu si verde,

Frunze ce se strivesc sub povara lianelor devenite forme

Prea geometrice ca sa nu atraga privirea.

Sunt mult prea nelinistita pentru acest apus de soare.

Cuprind in brate inceputuri catre finalul lor

Si imi doresc sa pot sa le mai traiesc inca o data,

Insa ingerii din mine nu se vor intalni cu demonii tai.

E mult mai usor sa crezi ca sfarsitul e aproape.

El va aluneca spre pamant invaluind totul in noi,

Dandu-ne sansa unui nou sfarist al fiecarui inceput

Pe care ni-l dorim real si fara de rabdare,

Asteptand cuprinsurile lumii sa ne usureze timpul.

Advertisements

One thought on “SFARSITURILE INCEPUTURILOR CARE INCA ASTEAPTA SA RENASCA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s