Din ganduri

Lumina ce-o astept sa creasca

dispare fara urma, e o lasa;

nu-i plina de curaj, ca mine.

Se-ndeparteaza pustiind,

starnind luciri fara senin,

goneste caini, pisici, furnici.

Din calea ei fuge pamantul,

e plina de absurd, sarmana,

nimic in lume nu o-ncurca.

Lumina ce-o visez ezita,

evita sa cutreiere prin lume fericita,

pesemne ii place sa se-nchida-n sine

si ranile sa si le linga.

Dar fercirea ei e doar un gand,

in toate cate sunt nu vede harul

si-si varsa-atunci lucid amarul

golindu-ma de tot ce pot sa fiu.

Lumina ce-o doresc traieste,

e plina de lugubre intelesuri

si de taceri ce-astern grea iarna

peste distante ce despart.

Dar tot o vreau, e-a mea,

mi se cuvine, caci n-am trait de-ajuns

sa pot sa n-o doresc. Mi-e dor de ieri

ce doar in mine creste,

plantat fiind de un alt gand

la fel de iertator ca mine.

APUSURI TRISTE

Ne uita bunul Dumnezeu printre pietris si valuri

Prea adormiti de sori si prea inganati de luna,

Lasand in urma noastra depozite de spuma

Ce sunt retrase-apoi inspre talazuri.

Pornim iar, mana-n mana, catre apusuri slabe

Ce ne-nconjoara cu a lor tristete fara seaman,

Dorind ca cei ce nu ne simt sa vada-n noi

Un inceput de viata sau un final de lume.

Flori galbene ne stau in cale, parca,

Tot chinuind pietrisul ce din pamant se-nalta

Dorind sa ne razbata singur, sa loveasca

Tot ce in noi se naste si n-ar vrea sa fie.

Prezenti in fiecare clipa, luam calea uitarii,

Rodind in ganduri urari de noapte buna

Si sarutari prea tandre ca sa fie date

Acelora ce-asteapta cu buzele arzande.

Ne vestejim nutrind marete sentimente,

Pierduti de-abis in lumea fara margini,

Cuprinsi de-amari tristeti ce ne-mpresoara

Si visele ni le masoara, in lung si-n lat, cu pasul.

Pe-npotmolim in iarba mult prea-nalta,

Adulmecand miresmele desarte,

Invaluiti de noi, in noi, prin noi,

De-albastre valuri de tagada si durere.

Dar nu e un sfarsit de lume, parca.

E inceputul unei noi iubiri pierdute

De-atatea patimi nerostite inca,

Prea moarte sa poata fi spuse vreodata.

Cum e posibil sa stii de duminica ca cel caruia ii esti tutore a calcat intr-un cui si nu l-ai dus la urgente nici pana marti? Cum e posibil sa te ocupi de o idioata de nunta in loc sa iti rupi o jumatate de ora ca sa mergi cu el sa i se faca un antitetanos? Cum e posibil sa nu iti pese ca rana s-a inflamat atat de tare si ca nu poate calca pe calcai, dar pe tine sa te intereseze de o idioata de petrecere si de nimic altceva? Ca oricum s-a mai taiat si s-a mai julit si altadata si nu a patit nimic, i s-a administrat un antibiotic si a scapat.

L-am luat, cu acordul apartinatorului, la recomandarea lui, si l-am dus la urgente. Nu aveau antitetanos, dar i-au administrat un antibiotic puternic. Sa speram ca nu va pati nimic. Iar acum, daca sun la tutori ca sa ma interesez de starea lui nu raspunde niciunul, probabil fiind prea ocupati cu nunta. Sa speram ca va ajunge la farmacie sa ii ia reteta, dar cred ca e prea mult daca le-as mai si cere sa aiba grija sa ii fie si administrata.

Asa l-as lua de acolo! Am vorbit deja cu directoarea mea pentru ca nu ma puteam abtine, trebuia sa cer un sfat de la cineva. Trebuie neaparat transferat pentru ca la Valea Mare va fi mai ingrijit si mai protejat. Stiu, senzatia ca i-as putea face rau ma bantuie, dar sunt constienta ca ii va fi mult mai bine acolo decat la domiciliu. Insa nu voi fi in stare sa fac asta de una singura, asa ca am cerut ajutorul si sunt sigura ca il voi primi.

LATER EDIT: I-au luat reteta si au gasit o solutie de a i-o da la orele prescrise de medic. Mi s-a spus ca e ceva mai bine, dar tot nu e de ajuns.

Prieteni de pahar 17

… Cand deschise portita spre gradina cainele ii sari in fata bucuros nevoie mare.

-Ho, potaia tatii, stai binisor ca acusi venii. Ce te bucuri asa, flacaule? Hai, sezi sa iti dea tata sa mananci ca raii astia nu iti manjira nici ochii cu un oscior.

Batranul scoase din sacosa veche si viu colorata o punga cu un os de porc.

-Mai lasa-l  bre’, e halit rau. Uite acusi manca niste oase de pui.

Se ridica brusc si se uita incruntat la biata femeie care statea in portita. Ura lui se putea vedea de departe, se putea chiar mirosi. Aburii alcoolului ii invaluiau capul si ii cresteau tensiunea. Rosu de furie ridica pumnul sa o loveasca, insa femeia se dadu la o parte din calea lui, asa ca el lovi portita.

-Sa piei din ochii mei, fa! Nu te-am vrut nici eu si nici barbatu-tau. Ca daca nu era ala micu’ nici ca te lua de nevasta in veci. Scroafa dracului! Sa pleci d-aici, ai inteles? Ca nu te mai tine nici naiba in casa asta.

-Dar ce va facui eu, oamenilor?! Va slujesc ca o slug ape toti, barbatu-meu ma bate cand ii vine lui din te miri ce, copilul nu ma mai asculta si ma injura toata ziua. Asa educatie ii dati voi?

Pleca plangand in hohote si se inchise in camera de la drum de unde nu mai iesi. Dupa cateva ore batrana, care tocmai se intorcea de la camp, simtind ca e prea multa liniste in gospodarie, si vrand sa vada daca iar au certat-o pe biata nora-sa, descuie usa, o lua in brate si o mangaia pe par, sarutandu-i obrajii din cand in cand.

-Hai, gata, nu mai plange. O sa se nasca stramb copilul daca mai plangi in halul asta. Nu ii dai aer si nu o sa respire cum treuie, ai auzit? Hai, gata! Stii bine ca asa sunt toti, niste bolnavi la cap. Ce, crezi ca s-a purtat vreunu’ vreodata bine cu mine? ‘Al batran ma silui de multe ori pana sa il nasc pe al tau. Si dupa ce l-am nascut n-a vrut sa ma mai vaza in ochii, numai cu capul in jos mergea pe drum. Atunci s-a apucat si de bautura si de femei. Banii pe care ii castiga ii dadea pe muieri si la birtul din sat. Ca n-avusei si eu o zi mai acatarii de cand calcai in casa asta. Hai, nu mai plange.

Bujori

Destule lucruri imi bucura cu adevarat sufletul, iar bujorul e unul din ele. Abia astept sa imi umplu casa cu ei. Atunci cand cineva vrea sa ma vada fericita sa imi aduca un bujor si imi va ramane in suflet toata viata.

1_original 652x450_019152-bujor bujor-47559x1024 bujori-deosebiti_55313cab44ce43

:)

Doare, doare al dracului de tare, dar mi-e bine. Nu sunt deprimata, sunt doar trista. Stiu mult prea bine ce inseamna o depresie si ce traiesc acum nu are de-a face cu asta. Am cerut si mi s-a dat. Daca mi s-a dat inseamna ca am avut mare nevoie. Ca a fost scurta… asta e singurul regret. In rest toate sunt bune, redevin ce am fost inainte si asta e bine. Chiar si razand se poate vindeca un suflet, nu? Nu neg ceea ce simt, incerc doar sa dau o fata ceva mai omeneasca tristetii din mine. Nu e dator nimeni sa-mi suporte starile proaste, iar cand voi simti nevoia de descarcare ma voi apuca de scris. E singurul mod in care stiu sa fac fata. Iar daca am chef de omor pe cineva ma apuc de nuvele politiste. 😛