Din ganduri

Lumina ce-o astept sa creasca

dispare fara urma, e o lasa;

nu-i plina de curaj, ca mine.

Se-ndeparteaza pustiind,

starnind luciri fara senin,

goneste caini, pisici, furnici.

Din calea ei fuge pamantul,

e plina de absurd, sarmana,

nimic in lume nu o-ncurca.

Lumina ce-o visez ezita,

evita sa cutreiere prin lume fericita,

pesemne ii place sa se-nchida-n sine

si ranile sa si le linga.

Dar fercirea ei e doar un gand,

in toate cate sunt nu vede harul

si-si varsa-atunci lucid amarul

golindu-ma de tot ce pot sa fiu.

Lumina ce-o doresc traieste,

e plina de lugubre intelesuri

si de taceri ce-astern grea iarna

peste distante ce despart.

Dar tot o vreau, e-a mea,

mi se cuvine, caci n-am trait de-ajuns

sa pot sa n-o doresc. Mi-e dor de ieri

ce doar in mine creste,

plantat fiind de un alt gand

la fel de iertator ca mine.

Advertisements

One thought on “Din ganduri

  1. gigipopirlan July 9, 2015 / 6:58 pm

    Dorinta de a simti atingerea calda a luminii inseamna,de fapt,dorinta de a trai frumos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s