APUSURI TRISTE

Ne uita bunul Dumnezeu printre pietris si valuri

Prea adormiti de sori si prea inganati de luna,

Lasand in urma noastra depozite de spuma

Ce sunt retrase-apoi inspre talazuri.

Pornim iar, mana-n mana, catre apusuri slabe

Ce ne-nconjoara cu a lor tristete fara seaman,

Dorind ca cei ce nu ne simt sa vada-n noi

Un inceput de viata sau un final de lume.

Flori galbene ne stau in cale, parca,

Tot chinuind pietrisul ce din pamant se-nalta

Dorind sa ne razbata singur, sa loveasca

Tot ce in noi se naste si n-ar vrea sa fie.

Prezenti in fiecare clipa, luam calea uitarii,

Rodind in ganduri urari de noapte buna

Si sarutari prea tandre ca sa fie date

Acelora ce-asteapta cu buzele arzande.

Ne vestejim nutrind marete sentimente,

Pierduti de-abis in lumea fara margini,

Cuprinsi de-amari tristeti ce ne-mpresoara

Si visele ni le masoara, in lung si-n lat, cu pasul.

Pe-npotmolim in iarba mult prea-nalta,

Adulmecand miresmele desarte,

Invaluiti de noi, in noi, prin noi,

De-albastre valuri de tagada si durere.

Dar nu e un sfarsit de lume, parca.

E inceputul unei noi iubiri pierdute

De-atatea patimi nerostite inca,

Prea moarte sa poata fi spuse vreodata.

Advertisements

One thought on “APUSURI TRISTE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s