Roua

Astazi am plans.

Roua tristetii curgea prin genele inchise,

Lasand in urma ei dureri de nedescris.

De-as fi lasat mai mult din mine lumii,

Pamantului n-as fi ramas de-ajuns,

Caci tristele-asteptari ma tin oprita-n cale

Dorind sa vad cum pasii departarilor apar,

Dar nu se-ntampla asa, si-mi pare

Ca totul se dezvaluie, dar in zadar.

Privesc pe geam.

Ceata se lasa-ncet peste pupile

Invaluind, treptat, intregul univers.

Nu ma mai mint s-astept cararile s-apara

Si nici la pasi umili sa nu visez.

Aievea de ar fi venit… Of, fericire!

Curand lasam cu totul nemurirea

Pentru un strop de moarte insetata

Ce-ar fi nascut odata cu iubirea.

Dar ea e-aici, o simt in mine, zburda,

Ratacitoare, persistenta, lugubra… dar e-a mea,

Iar de intind o mana catre ea tresare,

Iubirea din mine inca mai apare

Odata cu genele inchise, odata cu roua…

Advertisements

One thought on “Roua

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s