Borcane, vise si alte marafeturi 4

Buna replica la madame, n-am ce zice. De fapt, chiar e profunda. Se pare ca avem de-a face cu o persoana inteligenta, dar nu si desteapta. Replica asta mi-a facut sa-mi treaca si foame si nevoi. Gata, o sa fiu mai atenta la dumneaei.

-Da, ai dreptate. Intai m-ai iubit pe mine, apoi pe altul, apoi te-ai intors la mine…

-Nu, te inseli. Pe tine nu te-am iubit niciodata destul incat sa te vreau langa mine. Mintea ta, chiar si stralucita, nu putea sa ramana langa o inteligenta fada si usor tampa ca a mea. Aveai nevoie de cineva cu adevarat realizat, un geniu in plina autodescoperire. Nu stiu daca l-ai gasit, nu vreau sa stiu daca l-ai gasit. Cred ca te-am iubit putin, dar nu prea mult. Era de ajuns ca actionam ca un robot cu gandul la tine si ma intrebam ce ai face daca m-ai vedea intr-o situatie sau alta. Dar nu ti-ar fi pasat, tie nu iti pasa. Nici LUI nu ii pasa.

-Stai putin! Exista un EL?

Da, chiar asa! Chiar exista altcineva? Cine ar putea fi? Eu nu stiu, habar nu am. Ce-I drept, moderarea asta se face abia de doua zile, pana acum nu stiu sa-I fi vazut pe astia doi vreodata. Pe el il cheama… pe ea o cheama… Cum ii cheama? Cum naiba ii cheama?! ALO! Regia! Cum naiba ii cheama pe astia doi? Ma aude cineva? ALO!!!

-Mereu a existat un altcineva, dar isi pierdea insemnatatea in fata gandurilor cu tine. Nu atragea, nu reuseam sa vad ce ar putea sa ma atraga la el, devenea monoton dupa numai cinci minute, baiguia vrute si nevrute despre el insusi incapabil sa ma vada pe mine. Deveneam o umbra la care se uita, iar eu preferam sa aprob mereu, sa gesticulez in semn de intelegere, dar eu aveam mintea departe. Nu am pierdut secunde bune nici cu saruturi, nici cu mangaieri, nici cu nimic din ce ar fi facut doi indragostiti. Pana la urma isi dadea seama si pleca de bunavoie. Iar si iar, altul, venea si pleca, intotdeauna altul. Unul ma injura de mama focului ca nu i-am dat atentia cuvenita, altul ma lauda ca stiu sa ascult, un altul vedea in mine nebuna cu ochii pierduti…

-Si n-a ramas nimeni destul de mult incat sa conteze? Nu cred ca ai fi tu, tocmai tu, in stare sa nu acorzi atentia necesara celui de langa tine.

-Cum as fi putut sa ii dau atentie cant toata atentia mea era plecata cu sorcova?! Hai ca deja ma scoti din sarite! Nu intelegi nimic, dar absolut nimic! Esti barbat, te limitezi la ceea ce stii, nu analizezi, nu citesti, rezolvi doar problemele si apoi dispari bucuros de reusita. Dar te inseli, amarnic te inseli! Problema nu trebuie rezolvata, problema trebuie analizata, trebuie gasite solutii, trebuie verificata fiecare varianta de raspuns… Tu doar trantesti solutia finala si pe aici ti-e drumul. Nu!

-Da, asa e, nu imi place sa ma joc. La ce bun sa taraganez raspunsul cand pot gasi instantaneu rezolvarea? Imi place sa fiu matur pana la capat.

-Tu matur!? Nu iti place sa te joci, iti place sa joci printre degete.

-Iar tu esti melodramatica! Vrei sa fii profunda, dar esti o simpla fiinta care nu e usor de inlaturat cand nu mai e nevoie de ea.

Deja incep sa ii tin partea domnisoarei aici de fata. Nenea e un badaran, incapabil sa vada ce o framanta cu adevarat. Asa, femeie! Girl power! Da-I inainte ca o zici bine! Barbatii astia! Niste idioti incapabili sa vada rolul femeii de langa ei, oricare ar fi ea.

-Arunca un alt borcan si pune-ti o dorinta. Acum! Uite, ia unul de aici si arunca-l.

-Nu mai vreau sa arunc borcane. Nu mai vreau sa raman langa tine. Ma chinui, ma doare ca nu esti atent. Nu vrei sa fi atent, si stiu ca poti fi.

-Dar viata nu se traieste in interiorul nostru, viata se traieste aievea. De ce plangi? Uite, ia batista mea. Hai, nu mai plange, te rog! Vorbeste-mi despre EL.

-Ce vrei sa-ti spun? Ca e ca tine, acelasi tipar? Ca prefera sa fuga la fel ca tine pentru ca mi-ar fi mai bine cu altcineva si pentru ca merit mai mult? Ca prefera sa taca cand ar putea sa spuna tot? Ca nu se incumeta sa faca nimic chiar daca viseaza la lucruri pe care le-ar fi facut tocmai pentru ca se gandeste ca batalia e pierduta din start si nu ii place sa se razboiasca pentru ce vrea sa aiba?

-Dar poate se simte tintuit, poate e obligat sa ramana pe loc, poate ca sunt oameni care depind de el. In plus, eu n-am fugit, eu am mers. Si de ce sa fi ramas cand nu aveam de gand? Nu puteam ramane doar de dragul tau, aveam nevoie de ceva mai multe motive.

Frate, dar e cu adevarat badaran! Ma intreb de ce nu reactioneaza in nici un fel femeia asta. Eu i-as fi dat doi pumni si l-as fi aruncat peste balcon, cu tot cu borcanele alea.

-Si cu noi cum ramane? Cu el cum ramane? Cu mine? Se poarta detasat desi il surprind urmarindu-ma cu privirea. Se incrunta cand ma vede departandu-ma. L-am vazut odata lacrimand cand m-a vazut cu un altul si n-a spus nimic. Nici macar n-a vrut sa se apropie, desi se uita lung in urma mea si simteam asta prin fiecare por. A inghitit in sec si s-a purtat la fel de detasat ca si pana atunci. Ca si de atunci pana acum. Avem dreptul sa incercam sa fim noi in fata altora, dar nu da semne ca s-ar indupleca sa faca asta. Cel putin, nu pentru mine. Probabil ca nu insemn nimic, probabil ca e doar inchipuirea mea, probabil…

-Imi pare rau sa stiu asta. Nu cred ca e un las, poate e doar ingrozit de ce ar fi daca ati fi voi. Sper ca asta ii e scuza, alta…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s