Ridic mainile sa simt pulsul vietii,

Luand, din timp in timp, ragazuri sa-mi umezesc buzele.

Nu e nimic fals in ruga mea,

Totul se transforma in fata ochilor mei

Si capata viata.

Nu strig neintelesuri absurde.

Corzi vocale vibrande glasuiesc aproape mut despre suflet,

Lasand, din cand in cand, timpul sa se joace

Descult prin iarba cea verde si umeda,

Si devine copil aproape de-indata.

Citesc retinele ochilor clari si cuminti,

Privind, cu fiecare clipa ce trece, cum totul devine simplu.

Astept deasupra tuturor iluziilor din mine

Ragaz de-un moment de libera simtire

Care sa imi aduca certitudini.

Si-apoi, vietuind printre oameni dedati creatiei,

Pot crede, la randu-mi, ca pot crea simtaminte complexe,

Simplistic redate realitatilor stranii

Ce inconjoara mainile unite in drumul lor,

Gata oricand sa sprijine cerul… si norii… si soare…

Cu dor de…

Omul asta e atat de special incat la moartea lui o sa fie in doliu pana si casa regala. Pana atunci sa ne bucuram de el.

Si asta doar pentru ca il are pe Robert Downey Jr in videoclip.

Si unul din momentele mele preferate.

UFFA!!!

Gata! N-a iesit cum mi-as fi dorit, dar a iesit ceva, cumva, sper ca bine. Urmeaza doua zile de somn in voie si plimbari prin imprejurimile Mioveniului, ca doar relaxarea trebuie sa fie cat de cat activa. Cursuri n-am maine, deci voi avea timp sa imi fac si temele cerute la facultate. Apoi de luni intru iar in activitate serioasa. Plus ca am in gand un proiect la care vreau sa lucrez serios prin iunie-iulie impreuna cu doi amici, dar sper sa putem gasi timp toti trei pentru asta. Cred ca o sa iasa frumos, cel putin asa imi doresc. Mi-as dori sa ma tina creativitatea si pentru restul anului fiindca imi place mult prea mult starea de visare, indragosteala, entuziasm si dorinta de munca, in ciuda oboselii din ultima vreme. Va trebui sa ma menajez putin ca sa fac fata situatiilor ce vor veni, dar nu simt ca n-as fi in stare. Ca sa fie tabloul complet mai lipsesc doua brate si doi ochii dragi, dar asta…