Stiam!!! Ce ziceam de firimituri? Groaznic! 😦 Si cand ma gandesc ca exista oameni care ar face foarte multe pentru un zambet. Si eu visez iluzii la drumul mare, distante si neiertatoare, rautacioase si dragi ca sufletul meu. OF! Viata!

AM NEVOIE…

Am nevoie sa astepti

Acel ultim suspin ce va iesi

De pe buzele mele.

Cuprinzand apusuri

Cu ochii intredeschisi

Vom capata o ultima clipa…

A noastra.

Am nevoie sa strigi

Din tot strafundul plamanilor tai,

Sa golesti pieptul de tine

Ca sa pot ramane vesnic a ta.

Aerul va umple golul

Dintre doua saruturi

Si va simti nemurirea

Acestei clipe.

Si nu te vei schimba,

Caci tu esti ceea ce esti,

Dincolo de toate acele cuie,

Dincolo de toate cate au trecut.

Numai asa vei stii

Ca te astept in suflet

Sa te visez preschimbat in fluture

Ca sa ma poti imbratisa.

De dimineata

Pentru ca dimineata asta vine dupa o noapte nedormita…

… cand ma trezesc din amorteala in gand cu Blaga si cu o urma de brate care n-au existat niciodata in juru-mi.

Nu-mi presimti?
Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?