***

Gol, vid, pustiu…

Atatea vise mi se naruie in fata,

Pahare goale ce se sparg

Usor, doar sa le-ating.

Mii de cioburi imi curg prin vene

Oprind, din loc in loc, valul din mine.

Reluxul isi trage pana si nisipul,

Siliciul gol din piatra arsa-mi arde pielea,

Lasand in urma lui durerea

Ce doar in suflet se rasfrange.

Nu te mai plang, biet scrutator prin inimi,

Amarnic vietuiesti in mine ca o planta

Ce-agata coastele spre cer sa vada

Un pic de soare.

Si eu sunt goala…

Cu pieptul ravasit de-atata lume,

Dar numai tu voiesti afara,

Zambind voios si mult prea jucaus.

Si stiu! Caci radacina ta e-n mine,

Frunzele toate din mine se hranesc,

Iar florile… biet suflet drag…

Pe toate le ating si-mi canta in urechi

Dureri ce nu se sting si nu vor disparea.

Esti liber, poti sa pleci.

Din mine ai curajul sa te agati

De alte coaste, alte flori,

Ce-ti vor da totul sau nimic.

Lumina ce-o voiesti in tine

Ramane amintirea mea,

Caci eu pamantul il umbresc

Pana cand viata va fi mult prea grea