EXERCITIU

Si chiar exercitiu a fost, de autocunoastere, la Autocunoastere. Una din primele mele nebunii cuminti.

Nu pot sa spun “iubire”

Cand lumea mi-e inchisa

Am doar dorinta pura

Si un crampei de nalucire

Ce-mi transforma in noroc

Noianul de nelinisti false.

Nu pot sa spun ‘dorinta”

Cand sufletul mi-e simplu, dar senin,

Cand gandurile imi transforma visarea

In lujeri fini ai nemuririi mele.

Acum privesc aievea sclipiri de stea senina

Ce-mi umplu-n vis fiinta in clipa nesperata.

DEZOLAT

Fugi? Alergi? Dar nu de mine,

Caci nu de mine te inchizi

Si nu de mine ratacesti.

Mi-e mult prea greu s-astept.

Fugi? Alergi? De cine?

Respiratia ti-e sacadata,

Ochii iti cauta nelinistiti scaparea.

Te simti incoltit, biet suflet dezolat.

Roiesc in juru-ti amintiri

Ce te-nvelesc in mreje, iara,

De suflet sa te prinda

Si sa te-nchida in abis, purtat de vant.

De plangi amarnic

Nu-mi vei mai stii chemarea.

Rosturi de viata umplu calimara

Prea intesata de cenusiul vietii.

Te plangi prea mult ca soarta ti-e pustie

Si nu ma aflii cum ma stii ca sunt.

Eterne cautari nu-ti vin in cale

Decat daca le cauti tu… macar in gand.