VISEZ

Visez la clipe ce nu vor sa vina,

Roind in jurul meu, prin intuneric,

Acorduri stinse ale unor clape

Ce-mi canta surd in minte

Tot ce tu n-ai putut canta.

Visez la maini ce stau in rugaciune

Langa un pat prea alb, de moarte,

Cuprins de brate ce-l inalta

Catre cerescuri fara seaman

Si fericiri ce nu cuprinde inima.

Visez la chip de inger dus de valuri,

Prea strigator si prea-nchinat in sine,

Urzind in malul marii de sub pietre

Atatea ganduri ce-si dorea sa fie

Cate poti fire de nisip sa numeri.

Visez sa cant cu drag, in tine,

Aceleasi cantece ce-mbie somnul,

Sa iti soptesc povesti cu zane, zmei, sirene,

Si print sa iti doresti sa fi chiar tu,

Viteaz, suind peste creneluri.

Visez sa fiu umana langa tine,

Sa simt in par atingeri ce-nfioara,

Sa vezi cum ploua peste lumea larga,

Cu ploi de fericire ce nasc simtirea

Ca ma privesti si ma iubesti aievea.

Si mai visez sa aperi fara tihna,

Tot ce tu ai nascut pe nesimtite,

Razboinic cu-ndoielile din mine,

Si mult prea patimas dedat ispitei,

Caci n-ai stiut sa-ti tii in frau dorinta.

April 20, 2015March 16, 2020 by ValiVE Categories: Eu, Poezie, pseudoliteratura Leave a comment