VISEZ

Visez la clipe ce nu vor sa vina,
Roind in jurul meu, prin intuneric,
Acorduri stinse ale unor clape
Ce-mi canta surd in minte
Tot ce tu n-ai putut canta.
Visez la maini ce stau in rugaciune
Langa un pat prea alb, de moarte,
Cuprins de brate ce-l inalta
Catre cerescuri fara seaman
Si fericiri ce nu cuprinde inima.
Visez la chip de inger dus de valuri,
Prea strigator si prea-nchinat in sine,
Urzind in malul marii de sub pietre
Atatea ganduri ce-si dorea sa fie
Cate poti fire de nisip sa numeri.
Visez sa cant cu drag, in tine,
Aceleasi cantece ce-mbie somnul,
Sa iti soptesc povesti cu zane, zmei, sirene,
Si print sa iti doresti sa fi chiar tu,
Viteaz, suind peste creneluri.
Visez sa fiu umana langa tine,
Sa simt in par atingeri ce-nfioara,
Sa vezi cum ploua peste lumea larga,
Cu ploi de fericire ce nasc simtirea
Ca ma privesti si ma iubesti aievea.
Si mai visez sa aperi fara tihna,
Tot ce tu ai nascut pe nesimtite,
Razboinic cu-ndoielile din mine,
Si mult prea patimas dedat ispitei,
Caci n-ai stiut sa-ti tii in frau dorinta.

DOARE

Prea ne-am lasat in voia sorti,

Si prea ne-a tras pe sfoara viata.

Lasand in urma toate cate sunt

Si meditand la cate am lasat sa treaca

Pe langa noi, caci gurile ne sunt prea ferecate

Si mult prea oblic chinuite de taceri,

Ne prindem amandoi de mana

Si ne plimbam tacuti prin vise,

Starnind dorinti opace ce devoreaza carnea insetata

De mult prea dulce sange ce ne curge-n vine.

Ne doare mult prea mult sa nu rostim

Tot ce simtim in noi. Orgoliul tau ma doare

Tot asteptand sa ne destainuim simtirea,

Si viata trece peste noi cu tunet

Lasandu-ne in urma ei pieirea.

Da! Te iubesc! Si ti-as fi spus aievea

Daca in gandurile mele nu poposeau

Prea crude indoieli. Si nu ma mint,

Caci stiu ce simt in ceasu-acesta ca in orisicare.

Ma doare! Sa opresc cu totul timpul nu am cum.

In vis apari si schimbi din indoieli,

Dar dimineata chinuri se trezesc

Si ma intorc din nou la ce credeam adevarat.

Ai vrut sa stii de toate, acum stii.

Mesaje vechi troneaza peste mine,

Umplandu-mi ganduri ce stau la indoiala

Daca e drept sa simt ce simt sau nu.

Si-atunci plang mult, amare ape curg in mine,

Caci ranile-s deschise inca si nu vor sa taca.

Te cer prezent in mine, rupt de toate,

Absenta-s eu, nutrind pierduta-n lume,

Aerul pur ce-ti umple pieptul.

Apari, dispari, tacerea curma tot ce stim

Ca se va naste-n noi in clipa fericita,

Si-atunci ne vom trezi la realitate

Si nu ne va fi greu sa stim ca ne-am visat.