Acelasi Mihaita Talpalaru
ÎNTR-O PALMĂ CĂUŞ CROIT BUZUNAR SĂ TE PORT INIMĂ
invizibile cicatrici de unghii păşite adânc
în pielea capcană de vrăbii absoarbe mătasea ţesută din lacrimi
încerc să-mi amintesc viitorul
între două înghiţituri mestecate cu ce se petrece aici
până unde îmi era să locuieşti dragostea până-n prăsele
fără sfârşit
fără început
la nici o ieşire nu eram orbi fiind doar atingeri
trecutul era exilat până la toate străzile nelocuite cu destinatar
au fost cărări la capete de sărut după primul colţ al urmei lăsate
chiar cu vrere dezlegaţi nu putem termina
într-o singură vieţuire îmbrăţişarea anilor de aici
hai mai departe când omănoi dispar să se nască din moarte
nu merg v-a reveni la revedere bătrâne
ne-am cunoscut ca să ştim
sensul iubirii este durerea roasă din carne cu dinţii de lapte
copilă fie să-mi şi dă-mi tu eşti
pentru ce voi spune ochilor întrebaţi la ce bun răspunsul aflării
încearcă să taci zic în această nebunie luxuriantă de junglă
când şi gânduri crescute atât de înalte
că albastrul era jos la rădăcinile trăitului încolţit
şi iarba îşi închină văitatul din cer
pământenitului
iar sufletul nu pleacă stins pentru totdeauna niciodată
uitându-ne pe un pat gol de stivuit oase
vise nu mai visăm că visezi singură visul de mână
alergat printr-o noapte
de bancă îngândurată în parcul plouat cu muritele stele privite
tot acest timp ai fost trebuia întâlnirea lui eşti
eu îţi eram dinainte să fiu de ceva pentru lume
tăcere
acum eşti atât de lumină înainte să laşi locul uscat
mereu moale căldură rămâne
lăsându-ţi liniştea cu trupul agăţat de ochi
după fiecare curbă de viaţă
17 aprilie 2015
… dintr-un jurnal fără ştiinţa călatoriei
traind moartea
Valentina Vitan 