Reverie

Cand patul cheama oasele, imputinandu-le durerile,
Ma vezi clatinand universul de pe un picior pe altul.
Mijesc inima sa iti zaresc culoarea ochilor,
Zambind cu subinteles ca vreau sa ma iei in brate
Si sa ma tii acolo cat dureaza finalul apocalipsei noastre.
Stiu ca uneori ma port crud frangandu-ti ideile
De prea multa dragoste ce ma adanceste in fiinta ta,
Dar tot ce imi doresc e sa te cuprind si sa adorm in tine
Ca intr-un pat cu baldachin acoperit cu voaluri zburatoare.
Clipele devin prea grele pentru ochii mei si ii inchid
Lasand sufletul sa rataceasca curios prin camera goala,
Lipsita de caldura corpului tau incandescent…
Sau poate ca tremur eu prea mult din toti rarunchii.
Iar de ma-nvalui cu pielea ta atotcuprinzatoare
Adorm pe loc visand la maini ce saruta obrazul,
Dezmierdandu-l duios ca sa se odihneasca
In podul palmei tale, printre degetele rasfirate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s