CANTEC

Cotropit, m-a cotropit….
Cotropi-m-ar cat ii viata
Lujerului ce-l ce-nvata,
Ca nu-i ploaie sa n-adape
‘Cest pamant de frunze moarte.

Cotropit, m-a cotropit…
Cotropi-m-ar zile bune
Ce ne dau mereu, anume,
Soare alb pe cerul gri
Flori si stele arginti.

Cotropit, m-a cotropit…
Multe osti de vise grele
Ce-mpletesc doar din nuiele
Clipe ce ne fac povara
Umbletului de cu seara.

Cotropit, m-a cotropit…
Roua ce-a de dimineata
Ce ne da mereu povata
Sa nu risipim condeiul
Pe-acei ce ne taie teiul.

Cotropit, m-a cotropit…
Cotropi-m-ar visele
Ce imi stiu culisele
Sufletului, bietului,
Mainilor, urletului.

Cotropit, m-a cotropit…
‘Ceste paseri calatoare
Ce ne vad mereu, sub soare,
Cu de-a sila sa ne-mbie,
Sa ne duca in pustie.

Cotropit, m-a cotropit…
Pasii nostrii in popas,
Cantecului ce-a ramas,
Ochii tai ce ma privesc,
Luminosi, ma urmaresc.