N-am nevoie de tine

N-am nevoie de tine
Ca sa ma simt pe mine.
Imi scriu slovele cu grija,
Ca pe niste perle de cristal,
Asa cum inspiratia imi canta in urechi.

N-am nevoie de tine
Sa plang ca ma cuprind nelinisti.
Starile ma depasesc,
Dar stiu sa fac fata dorintelor
Cand gandul la tine ma copleseste.

N-am nevoie de tine
Sa imi respir aerul din plamani,
Caci de ar fi sa strig din adanc
Tu tot n-ai auzi. Si-atunci m-ar invalui
Toata suferinta ce mi-a mai ramas.

N-am nevoie de tine
Sa imi traiesc ultima iubire.
Ruinile din mine vor renaste din nou
Si-atunci voi redeveni eu,
Asa cum am fost inainte de tine, iluzie.

Diferente

“Doamna, iar a facut pe el! Doamna, e un prost!”
“Sa nu mai spui niciodata asa ceva despre el. Nu e un prost. E altfel decat voi si daca voi n-ati inteles asta de cand ii sunteti colegi de clasa atunci voi aveti o problema. In clasa asta voi sunteti problema, nu el. Daca voi il intaratati e normal sa reactioneze si el la actiunile voastre. Ce Dumnezeu, sunteti mari, puteti intelege o situatie mai altfel?!”
“Ba e prost si cu asta am terminat!”

Imi venea sa o iau de mot si sa o zgaltai, dar eu eram profesorul si trebuia sa ma port ca atare. Nu e prima data cand am de-a face cu astfel de specimene, mai ales in clasa elevului. Iar oamenii din jur ii intarata sa se poarte asa. Se vede ca m-am enervat, mai ales pentru ca acum incep sa ma manifest, ceea ce nu inseamna ca n-au mai fost conflicte si inainte. Sau am obosit peste masura si reactionez mai usor la prostie.