Prieteni de pahar 11

– Te doare? Spune, te doare? Sa vezi ce…

– Nu, stai aici cu mine. Nu ma doare, nu simt nimic. Gata, a trecut.

– O sa ai vanataie mare. Dobitocul ce e!

O trase de mana pe scari in jos. Picioarele nu o mai tineau, alerga ca bezmetica trasa de el si ea zambea.

– Lasa ca il prind eu! Ii rup picioarele.

-Da, dar pana atunci mi le rupi pe ale mele.

Se opri pe trepte si o privi nedumerit.

– Nu vrei sa il prinzi? Dobitocul, uite ce ti-a facut. Si tu il ierti?

Ii mangaie fata, ii aseza un sarut jucaus pe nas si ii zambi la fel ca pana atunci.

– Cand sunt cu tine nu mai vreau nimic. Si pe tine te-am iertat, stii bine. Tu sigur n-ai fi meritat sa te iert mai mult ca el, dar am facut-o pentru ca te iubesc. Nimic altceva nu mai are importanta. Hai sa ne intoarcem.

El lasa capul in jos de rusine. Parul lui lung ii curgea pe fata si ii ascundea tristetea.

– Daca ai sa-mi reamintessti mereu de acele zile cu siguranta nu m-ai iertat. Si eu sunt un dobitoc ca si el.

– Da, dar pe el nu il iubesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s