Vechi obiceiuri

O sa scriu scurt pentru ca imi cad ochii in gura de somn dupa doua zile in care n-am inchis un ochi.

De cand ma stiu am obiceiul sa ma intorc la vechile obisnuite. N-o sa amintesc decat una pentru ca restul n-are nici un fel de importanta: copiii.

Ultima saptamana n-a fost deloc una usoara pentru ca m-am chinuit pe mine ca pe hotii de cai sa descopar situatii care ar fi putut fi prevenite. Nu aveam cum sa le previn, ele aveau sa vina ca atare, singure, ca un tzunami si sa ma improste cu… habar n-am ce si cum sa o numesc. Insa azi am redescoperit ca se poate foarte frumos trai simplu si frumos, cu tine insuti, pentru ca merita. N-am gasit inlocuitorul nedreptatilor traite de mine saptamana asta, nici pe departe. Gandul ca biserica poate face minuni, si anumite vizite in anumite locuri poate face diferenta, m-a facut sa vreau sa merg acolo negresit, dar ceea ce m-a mobilizat au fost tot copiii. Asa am cunoscut cativa de la CSEI Bistrita, Valcea, care mi-au umplut sufletul de bucurie. Simpluti, dar extrem de puternici si mereu veseli, dornici sa mangaie si sa bata pe umar. Le-am impartit ce am avut prin genti si ne-au rasplatit cu ghiocei culesi chiar de ei.

Mereu ma intorc la copii. Meseria mea a devenit un mod de trai atat de frumos si de sincer incat mi-ar fi greu sa ma rup de ea, in orice conditii. Adultul uita sa fie copil si ma bucur din tot sufletul meu ca eu nu am uitat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s