Tin in brate perna si ma cuprinde tristetea. Deja nu mai pot sa plang. Ma scurg incetisor pe marginea patului si imi imaginez lucruri straine de mine. Stii cat de mult as fi vrut sa simt esenta lucrurilor din tine. Te ascunzi ca un fricos, dincolo de toate lucrurile spuse si auzite. Ma gandesc ca incapatanarea ta devine omniprezenta. Te vedeam mai bun ca mine, dar nu esti. Imi semeni.

In dreptul numelui tau statea un “A” ca sa dau mai repede de tine, sa nu stau sa te caut. Si am atatea lucruri de spus si de trait ca nu imi va ajunge viata sa le am, dar nu asa, nu in felul asta. E prima oara cand nu ma mint. Si n-am mintit. Si n-ai sa stii ce gandesc cu adevarat despre tine. Si n-ai sa simti cu adevarat ce simt despre tine. Si-ai sa te minti din nou ca nu am cum sa te ajut. Si-atunci ai sa ma cauti si cuvintele se vor opri in gat pentru ca tu esti mai puternic, eu ma pierd.

N-am sa mai insist. Stii ce ai de facut.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s