Am obosit

Mi-e lumea grea si-am obosit.

Sub stratul alb ca de zapada,

Sa fur pamantului, de-odata,

Clipe de tihna-n infinit.

In clipa ce va sta sa cada,

Sub pasii grei, de trubadur,

Mi-e inima la fel de slaba,

Si nu ma simt fara zabava,

Inca e timp, dar nu mai pot

Sa dau vietii nestemate,

Caci le-ai luat chiar tu pe toate,

Si nu mai am cum sa indur.

Declar carnatiei prea slaba,

Ca visul tot s-a naruit,

Ca mainile s-au siluit

De-atat amar de dor de viata.

Si nu mai e nici o speranta

Sa port cojocul fericirii,

Cand linistea m-a dat uitarii,

Inima-n piept imi mai batea,

Si tu uitai la fel ca ea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s