Yes

(lui James Joyce)

Comprimati de timp,

privim orizontul in timp ce barca pluteste.

Valurile nu sperie pe nimeni,

nici chiar gandurile.

Stelele ghideaza fara voia lor

umbra lasata in urma,

si luciri de luna se oglindesc

in valurile negre ca taciunele.

E cineva care ma asteapta acasa,

aceeasi care e in stare sa ma insele de o mie de ori,

dar capabila sa se intoarca la mine de o mie una.

Femeile roiesc in jurul meu,

dar eu sunt Penelopul plecat

care isi asteapta Dedala ramasa acasa.

“Yes!”

cu fiecare freamat de carne vie.

“Yes!”

cu fiecare organ in extaz.

Patul miroase a carne slaba in fata dorintelor,

adulmec cearsafuri albe facute ghemotoc

si asudate de transpiratie.

El nu mai e, dar ea intinde mainile spre mine

ca o sirena gata sa ma imbie catre larg.

Cad in bratele ei lacrimand de dor de ea,

ma saruta absenta pe frunte si ma strange in brate.

Suspina de parca abia acum ar ajunge la orgasm.

“Da si eram ca o floare de munte da

cand mi-am pus trandafirul in par ca fetele andaluze…”

Gura ii freamata de ganduri. Viseaza.

“si l-am imbratisat da si l-am tras spre mine

ca sa imi simta sanii parfumati da

si inima lui batea nebuneste da

am zis da voi fi da”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s