Bilant 2014… in randuri

Ca sa fiu in trend cu lumea m-am gandit sa fac si eu bilantul anului care tocmai a trecut. Bine, mai e o zi, dar n-are a face.

Pai, in primul rand, am (aproape) picat doua examene, aceleasi de toti anii. Probabil asteptam sa se sfarseasca lumea, dar ea a continuat sa se desfasoare sub ochii mei si eu sa plang ca neghioaba ca sunt o ratata. Surpriza, nu-s!.

Apoi, am inceput sa frecventez din nou cursuri universitare, dar nu e a treia facultate, stati linistit. Peste trei ani poate deveni si a treia, dar… mai vedem. Deocamdata ma descurc destul de greu cu banii, insa nu ma las, trebuie sa sfarsesc si asta, ca doar am inceput-o.

In al treilea rand, am devenit mai constienta de mine si de ce pot sa fac. Asta e un castig serios, de tinut minte. Aproape ca m-am linistit, desi sunt la fel de incapatanata si de enervanta ca inainte. Cum am mai spus, la mine toate vin tarziu si greu, dar cand vin sunt bun venite. Nu ma mai deranjeaza cum sunt. Uneori chiar imi place. Daca n-ar fi vinele altora care imi sunt puse in spate, si pe care sunt, uneori, obligata sa mi le asum, pentru ca asa e in tenis, as fi chiar fericita. Dar trebuie sa planga omul din ceva, nu?

Am citit ceva mai putin, din pacate. As fi vrut sa fie mult mai multe, insa m-am vazut nevoita sa mai raresc placerea asta pentru ca sunt altele de facut.

In al cincilea rand, am realizat ca folosind optimismul meu stupid si sincer reusesc sa trec peste obstacole mult mai usor. Ba, uneori, ma apuca si rasul cand nu gasesc anumite solutii. Bine, faza cu zambetul in fata obstacolelor o am de mult. Ba chiar am primit si un 1 in liceu pentru ca zambeam in fata unui profesor care m-a pus intr-o situatie dificila si care credea ca rad de el. Bietul!

In al saselea rand, desi sunt obosita, desi m-a cuprins o euforie de betiv din cauza oboselii, desi abia astept sa ma intorc in pat si sa nu mai scriu ineptii, eu inca invat sa ma iubesc. In ultima perioada chiar reusesc. Singura mea problema sunt cei care nu ma lasa sa zbor. As umbla lelea (vorba sora-mii) pe coclauri pana as cadea lata de oboseala. Simt nevoia sa explorez, sa ma incant, sa ma cunosc, sa ma bucur de mine, sa fiu egoista in adevaratul sens al cuvantului. As vrea sa plec fara o tinta anume, sa ma rasfat cu tot ce mi-as putea permite ca sa pot creste.

Si, bineinteles, anul asta am ramas la fel de singura, cliseul meu personal, cel dintotdeauna, dar nu mai simt nevoile atingerilor, nici macar pe cele frugale si fara simtaminte. Imi e mult mai bine asa cum sunt. Imi doresc un loc al meu, in care sa ma simt linistita, sa nu mai depind, sa ma simt completa, chiar si incompleta cum sunt.

Si ca sa fiu complet in trend cu lumea, o sa spun si ce imi doresc pentru anul care vine.

Pentru ca se termina un an, si nu o viata, o sa cer anului ce i-am cerut si anul trecut: desteptaciune, pentru ca degeaba sunt inteligenta daca nu sunt si desteapta, sanatate, liniste in familie si in mine, sa reusesc cu adevarat sa trec peste cele doua hopuri de fiecare an, sa public o carte, sa invat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s