DEZILUZIE

Urmand aceleasi cai fara de capat,

primind in cale aceleasi intersecti,

tanjim mereu dupa aceleasi alei

pavate cu frunzele toamnei.

Aerul rece ne da viata,

o singura respiratie ajunge

pentru un corp tanar

doritor de-ale mortii.

Furtuni ne stau in cale

si ne primesc cu bratele deschise,

sperand sa ne umileasca farama

de speranta din corpurile umede.

Cai de piatra, drumuri de ciment,

ne-ntampina pasii obositi,

mergand molcom catre abisul

nestiut al nepatrunsei morti,

dorinta vie a tineretii,

teama febrila a batranetii.

Dar, pana la a ne fi teama,

speram sa murim intai cu trupul,

depresivi de atatea incercari ratate.

Ale tineretii valuri ne coboara

si ne arunca-n vartejuri,

si singura dorinta ne e moartea.