Privesc in ochi lumina ce rasare
din raze moi de soare ce apune.
De-aici imi umplu zilele cu bine
si noptile mi le transform in cantec.
De-aici nici nepasarea nu mai doare,
nici ignoranta nu mai e, dispare
cu totul, ma-nvelesc in mine
si zambete imi curg acum in vine.
De-aici nici pasarea maiastra nu mai tace,
nici dor ce zace-n mine nu mai vrea sa stea,
acum, ramane doar un colt de stea
si sufletul amar preschimba in miere gura.
De-aici doar limpezimi de suflet,
demult amar, azi dulce iara,
imi curg prin vine in suvoi navalnic,
de-aici vreau soarele ca sa rasara. Iara.
Valentina Vitan 