De-aici

Privesc in ochi lumina ce rasare

din raze moi de soare ce apune.

De-aici imi umplu zilele cu bine

si noptile mi le transform in cantec.

De-aici nici nepasarea nu mai doare,

nici ignoranta nu mai e, dispare

cu totul, ma-nvelesc in mine

si zambete imi curg acum in vine.

De-aici nici pasarea maiastra nu mai tace,

nici dor ce zace-n mine nu mai vrea sa stea,

acum, ramane doar un colt de stea

si sufletul amar preschimba in miere gura.

De-aici doar limpezimi de suflet,

demult amar, azi dulce iara,

imi curg prin vine in suvoi navalnic,

de-aici vreau soarele ca sa rasara. Iara.

Advertisements