Nu suntem noi

Privim prin sticla mata dorind sa razbatem neclarul,

cu chipuri ce-arata doar greata si-amarul.

Lumina difuza in noi se transforma

in gauri prea negre de tot sa absoarba.

Suntem prea vii ca sa nu fi murit odata,

prea morti ca sa nu fi trait niciodata.

Nu suntem noi, sunt altii, aceleasi trupuri subjuga,

din nou nepatrunse , stavile de carne cruda,

ce umplu suflete si le transforma

in caractere si-apoi le deforma,

mult prea atroce schimbate-n ruina.

Nu suntem noi, sunt altii, crescuti de jivina,

umili, umiliti de noi insine, lipsiti de rusine,

pierduti prin coclau, uitati in multime.

Desi nu noi suntem, tot “noi” ne chemam.

Lugubrul uitarii demult il lasam

sa-si planga viata cea repede stearsa,

cu lacrimi de sange, cu mana prea arsa.

Dar nu suntem noi, sunt altii, oriunde

vedem statui jupuite de umbre

ce-si vand disperarea pe-un pumn de tarana

ca sa-si acopere goliciunea cea sluta, prea hada.

Iar noi, biete piei de apa si lut,

ramanem mereu la acest inceput,

vom fi totdeauna meniti decaderii,

supusi judecatii, ursiti nepasarii.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s