Muza

Imi chem in gand suflarea

Sa-mi mangaie visarea.

 

Descalec inceputul cu aripile prinse-ntre degete,

Si il miros cu un ochi inchis, il adulmec.

Il caut, il visez, altul mereu.

Aceleasi sentimente, nu ma mint.

Intrezaresc acel final linistitor

La inceputul fiecarei vorbe,

Dar nu ma-nduplec de cuvant,

Si il preschimb in planta noua

Ce va sa rasara iar, dar altfel.

 

Ma simt un nou Brancusi,

Dar cioplitor in mine.

Ma iscodesc, ma infasor in mine

Sa-mi iasa lin, adanc si fin,

Cuvantul drag pe buze purpurii.

 

Acum nu mai sunt eu, e alta.

Mereu aceeasi, dar nu in mine.

Obositor de tainic ma patrunde,

Si nu-mi da pace gandului

Pana cand degetele nu-l alina.

Si-apuc stiloul cu cerneala sangerie

Sa-mi scriu pe maldare de panze

Aceleasi comori nescoase inca

La lumina.

 

De n-ai fi tu, muza,

Cuvantul din mine s-ar arcui

Indoindu-mi spatele si mai mult.

Cu tine truda mea devine desavarsita.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s