De ce oftezi, amurg?
Tu nu cunosti rasariturile zilei,
Esti unul din multi.
Un rasarit e ceva special.
Cu el incepe ziua,
Iar noaptea nu-si doreste sa apara
Inaintea lui.
Esti mult prea trecator.
Nimic nu te inalta catre soare,
Ci te scoboara dinspre zi
Si te uita.
Linistea urmeaza dupa tine
Ca o moarte dulce
Cat un somn.
Nu iti cunosti drumul,
Nu-l stii,
Apari putin si-apoi dispari.
Nu stiu de esti aievea sau un vis.
Si, totusi, mi se pare,
Ca soarele rasare
Mai rar decat apune.
Un rasarit e ca un nou nascut,
Mereu zglobiu si dulce,
Si zambitor, si jucaus.
Aduce viata, o trezeste,
Pe cand tu mori incet,
Mereu, in fiecare seara.
Valentina Vitan 