– Nu reusesc sa imi dau seama cum se face ca singura solutie e sinuciderea. Inseamna ca trebuie sa o fac, cautarile mele duc doar la rezultatul asta.
Doamna psiholog il privea cu ochii mari, intristati.
– Tot aici am ajuns, se pare. Incercarea mea a esuat. Se pare ca trebuie sa abordam alte strategii.
– Nu am ce sa pierd, sunt singur, nimeni nu depinde de mine si nici nu ar putea. Traiesc eu pe spinarea altora. La ce bun tot ce traiesc si simt? Nu ma ajuta cu nimic sa prelungesc chinul minutelor in plus. Am venit la dumneavoastra ca sa ma ajutati sa scap de ideile astea. Daca am ajuns la aceeasi concluzie inseamna ca numai asta trebuie sa fac.
– Da, stiu, vezi moartea ca pe o relaxare totala, fizica si sufleteasca. Dar la ce bun sa o cauti acum cand o poti gasi mai tarziu?! Sunt o mie si una de lucruri de facut in lumea asta. Viata e atat de minunata si se petrece prin noi si in jurul nostru. De ce ai vrea sa pui punct?
– Ca sa dorm, sa nu mai simt oboseala asta sufleteasca. Relaxare deplina, asta e ceea ce caut. Bucuria relaxarii depline, fericirea…
– Dar daca moartea e un chin care-ti continua oboseala pe care o simti acum? Daca moartea e un supliciu in plus sufletului tau? In felul asta moartea nu mai e o relaxare.
– Mi-am scris si biletul de adio pe care am decis sa vi-l impartasesc. probabil ca o sa intrati in panica, insa va rog sa intelegeti ca e o decizie personala pe care nu o voi duce acum la indeplinire. Inca nu am curajul, dar biletul ramane valabil.
“In deplinatatea facultatilor mintale declar pe proprie raspundere ca am luat decizia de a ma sinucide. E singurul mod in care pot trage cortina vietii mele fara sa simt ca am trait degeaba. Motivele sunt mai mult de ordin moral decat de ordin social. Le voi enumera pe toate pentru a intelege de ce am decis sa sfarsesc asa. daca cineva ma va gasi inainte de a muri il voi ruga sa ma lase sa mor indiferent de remuscarile pe care le-as avea ducand fapta la bun sfarsit si indiferent de durerile pe care le-as suporta daca nu voi reusi sa mor repede.
Motivul numarul unu: din punct de vedere moral, dar si social, lumea in care traim e o gluma proasta. Omenirea alearga dupa himere, puterea si banul fiind cele mai mari din toate. Si cum nu se poate putere fara bani si bani fara putere, le puteti lua ca una singura.
Motivul numarul doi: calitatea sufletelor oamenilor lasa de dorit. Dorintele lor se indreapta doar catre material si nu catre desvoltarea sufletelor. Pana si cursurile de dezvoltare persoala vorbesc de succes, insa acest succes e efemer si nimicitor. De aici suferitele sufletesti si depresiile.
Motivul numarul trei: situatia precara a culturii, care devine o cultura de consum, habotnica si irationala. Viata nu ar trebui sa fie asa, insa e de inteles, mai ales pentru ca viata devine scumpa cu atat mai mult cu cat numarul oamenilor creste.
Motivul numarul patru: distrugerea planetei. Nu vreau sa asist la distrugerea caminului nostru comun, pe care tot omul o face.
Motivul numarul cinci: prezenta lui Dumnezeu intre toate acestea vietuitoarele nu impiedica omul sa le distruga. Omul alege sa Il ignore pentru a putea sa-si faca de cap.
Celelalte motive sunt personale si o sa le tin pentru mine.”
Femeia asculta cu bagare de seama.
– Motivele mi se par puerile, pe cuvant. Nu iti spun asta ca sa te fac sa renunti la idee, iti spun asta pentru ca asa sunt. Nu vei fi in veci singurul om de pe planeta care sa simta asta. Unii o fac, altii renunta la idee. Viata nu inseamna doar bine, viata inseamna si rau. Depresia ta te-a lasat sa vezi doar partea intunecata a lucrurilor. Mai e sigur si o parte luminoasa, dar n-ai avut tu parte de ea sau n-ai vrut sa o vezi. Cei mai multi vad in lume ceea ce isi doresc sa vada negand cealalta latura a lucrurilor. Altii gaseca bucuria si starea de bine sunt puerile, doar ei sunt oameni mari, n-au nevoie sa se simta copii Asta inseamna subiectivism cu o nota de egoism., nu crezi?
44.949774
24.926805
Valentina Vitan 