Balada copacului singuratic – continuare

Asta e inceputul.

„- De nu iti place, mori acum!

Viata-ntreaga ai tot plans.

Totul in jur se face scrum

Si viata ta va fi de-ajuns.

 

Ai sa ramai o buruiana,

Nesigura si neinsemnata,

Vei fi atinsa doar de mana

Si vei lupta sa cresti curata.

 

Cu alte ierburi nu te puna.

Din tine vor iesi cu mii,

Insa doar partea ta cea buna

Iti va mai creste, va rodi.

 

Nu meriti sa mai ai viata

Si nici dorinte nu meriti,

Nu ai stiut ca te invata

Singura soarta tot ce simti.

 

Si nu te-ncrede in iluzii

Si in vise de copii. Aiurea!

Esti prea batran. Cu asa fleacuri

Nu ai sa umpli nici ciuturea.

 

Si ce mai vrei? Nu-ti e de-ajuns?

Viata trece, timpul trece.

Nimic nu-i vesnic pe pamant,

Doar vantul sur si apa rece. ”

 

Se duse-ncet, spre alte zari,

La fel de singur ca si mine.

El nu mai plange. Pe carari

Nu are cine sa-l aline.

 

Si ma trezesc, ca un Abgar,

Ca-s vindecat si, totusi, rece.

Ca un Luceafar de Fevruar

Se tot scoboara, el tot trece.

 

N-am sa mai plang, atat cat mi-e

Mi-ar fi de-ajuns si nu vreau mult,

Caci cerul gros ca o dimie

Ma inveleste cu-n tumult.

 

Si lumi pravale peste lume

Cu un ocean de foc si tunet,

Iar mie-mi canta fara nume,

Dar far’ de glas si far’ de sunet.

 

Si ma apleaca la pamant

Urgia ce dorea sa-nceapa,

Si nu-mi ramase nici un gand

Sa-i dau lumii sa-l imparta.

 

Si putrezit, si gaunos,

Stam singur, slobozit de mine.

Din trunchiul mare si lemnos

Vor creste vietati, ciorchine.

 

Si voi renaste intr-o zi,

Asa cum vantul proorocise,

Si voi trai, si voi muri

Prin mii de radacini desprinse.

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s