Iubind calaul (continuare)

Afara-i forfota, nu stiu…
Nu vreau sa ma gaseasca iara!
Ma voi intoarce in pustiu
tot fara el. Nu vreau afara!
Si el va stii de gratii cum eu stiu,
dar nu-s de el, el e firav.
Nu stie ce stiu eu.
Sa fii inchis
e ca si cum ai fi pe veci hoinar.

Nu m-au gasit si-mi pare bine.
Mai am o sansa langa el.
Si Domnu-mi zice ca e bine
sa stau aici, sa nu il pierd.
Sau poate mintea-mi joaca feste,
nu stiu de-i vis sau adevar;
privind in jur imi vad aievea
toata viata, si imi pare,
ca doar aici imi aflu starea
de bine ce o simt. Tot langa el,
intrezaresc lumina cea curata.

Il simt puternic, vesel, dulce.
Ma strange-n brate, eu nu vreau.
Ii spun din nou sa nu incerce,
dar nu ii pasa, e-n zadar.
Si ma las toata prihanita
fara de voia mea, si strig…
insa cu mana imi cuprinde
buzele calde, frematand.
Imi pare mie sau imi place?
Si ma domina vitejeste,
mereu crispat si plin de ura;
fiinta-mi toata navaleste
si strang din dinti si el injura…
Nu poate. Cred ca ma iubeste.
Ma mangaie incet, alene,
pe chipul had se intrevede
o urma de regret si-atat.

“- Te rog, ma iarta, nu se face.
Ai fost cuminte de atunci.
N-ai incercat sa fugi, si iata,
cu e am drept eu sa te chinui.
Esti prea frumoasa si firava,
si sufletul de inger pur.
Dar vei muri aici, curand.
Nu vreau sa pleci, esti doar a mea,
chiar de eu n-am putut acum.
Esti ultima, si singura…”
“- Dar nu-mi da pace, rogu-te.
Eu te iubesc atat de mult…
Ramai cu mine, nu pleca,
si vom sta vesnic mana-n mana,
doar sufletele noastre si atat.
Iar de eu mor nu-i bine
sa nu sfarsesti si tu la fel.
Mai bine da-mi cutitu-acela.
Vom hoinari goi, fara trup…”

Maini calde ma-npresoara-ndata
lama cutitului prea rece
isi sapa sant la mine-n carne.
Iar el de disparare urla,
saruta urma, gusta sange…
Si-atunci, pe loc, ma posedeaza
la fel cum lama ce se-nplanta
din loc in loc, adanc, in mine.

Lacrimi fierbinti imi ard obrajii
si simt un frig ce ma patrunde.
Am fost a lui si n-as fi vrut,
sau doar e-nchipuirea mea.
mi-a fost calau, iubit si rege
iar eu regatul lui.
Dureri nu am sa simt, stiu bine.
Iar el pe alta va fura
Si ea il va iubi, stiu bine,
mai mult ca mine.

Mi-a fost iubit, mi-a fost calau.
Instinctul lui a fost puternic,
dar nu ramane mult si el
va fi gasit si pustiit,
de-aceleasi gratii mucezite
ce m-au inchis in acest loc.
Dorinta lui a fost lumina
in intunericul din mine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s