Neincredere

De cand ma stiu nu am avut incredere in mine. Nici in ultimii ani nu mi-a crescut increderea in fortele proprii. Probabil de asta am ajuns sa studiez ceva la care nu m-as fi gandit niciodata ca o sa fac: pictura si desenul. Bine, desenul mai putin. nu sunt o foarte buna desenatoare si tocmnai din cauza asta nu m-am gandit prea mult nici la pictura. Intotdeauna am considerat ca e necesar sa stiu sa desenez bine ca apoi sa pot picta bine. Tocmai din cauza asta am cam inceput sa imi iau gandul de la pictura in ultima vreme. Am pierdut din imaginatie, am pierdut din curaj, din incapatanare si din entuziasm. Le-am recapat din nou in nici 10 minute de privit la tablouri de Van Gogh. Se pare ca am uitat de ce am vrut sa pictez si cine m-a luminat. Imi lipseste curajul si nebunia care l-a caracterizat. Da, si inconstienta. Asta m-a adus si pe mine sa studiez desenul, iar cand am devenit constienta de lipsa talentului meu la desen am constientizat ca nu e de mine. E tarziu, putin cam prea tarziu sa mai pot invata desenul cum trebuie. Imi lipseste ochiul, puterea de patrundere si capacitatea de a analiza subiectul in detaliu. Insa culorile… Ador culorile din tot sufletul. Ma incanta mai mult ca orice pe lume (dupa literatura), ma entuziasmeaza si ma imbata ca nimic altceva (in afara literaturii). Asta ma face sa merg mai departe. Sper sa nu cer prea mult profesorului meu daca ma hotarasc sa raman. Orice lucru nou pe care isi doreste sa ne invete nu se compara cu dorinta mea de culoare. Si tot panza ramane materialul de baza, tot uleiul si culorile de ulei imi raman in suflet. Mi-e dor de ele si sper sa le recastig vara asta, altfel am facut o munca degeaba.

April 3, 2014April 6, 2014 by ValiVE Categories: Eu, pictura 1 Comment