Poveste cu push-up

Am fost odata… Eram eu. Singura. Eu cu mine. Locuiam intr-o garsoniera in Pitesti. Singura. Imi faxusem credit la banca si aveam sa platesc o rata aproximativ oscilanta pe urmatorii doisprezece ani.

Nu mi-a pasat niciodata cu adevarat de singuratate. Era alegerea mea si, desi aveam destule matusi dornice sa ma marite cu “un baiat bun”, nu ma lasam induplecata nici chiar sa cunosc persoana respectiva. Sufeream de sindromul libertinajului, al femeii dornice sa isi petreaca viata asa cum isi doreste ea. La drept vorbind, aveam si ceva motive pentru alegerile facute. Cel mai important dintre ele era ca ma acceptam asa cum eram de fapt. Facusem prea multe facultati de stat ca sa ma las subjugata de un barbat, sufeream de sindromul femeii cu prea multa importanta.

Eram acuzata des ca ma port prea voluntar, ca nu las nimic de la mine in relatiile cu ceilalti, mai ales cu barbatii, insa cei care ma acuzau nu doreau sa cunoasca caracterul meu cu adevarat. Singura modalitate era de a-I ignora. Alegeam asta sau aveam sa ma contrazic cu ei. Puteam sa fac si asta, nu mi-era greu, insa nu aveam cu cine sa o fac. Nu vedeau ca singurii cu adevarat voluntari erau ei si nu eu. Si cu toate astea eram fericita asa. Ma vedeam intr-o burlacie pana la adanci batraneti si nu-mi pasa de eventualele batraneti. Se spune ca omul, pentru a fi cu adevarat fericit, trebuie sa planteze un copac, sa construiasca o casa si sa faca un copil. Copaci plantasem eu destui, iar garsoniera in care locuiam avea sa fie a mea intr-un viitor oarecum indepartat.

Si da, chiar eram fericita. Nu ma astepta nimeni acasa, nu aveam ore fix de ajuns acasa, puteam hoinari cu castile in urechi prin cartier in miez de noapte, desi o faceam cu oarecare teama de barbatii betivi.

Nimic nu-mi tulbura existenta si evitam sa ma indragostesc. Ba uneori aveam porniri lesbiene visand la saruturi pasionale si involuntare, venite din curiozitate, cu vreuna din amicele mele. Curand ma lecuiam si de asta pentru ca niciuna din ele nu avea asemenea dorinte si ar fi facut-o cam prea laconic, dupa ideea mea. Seara ma astepta in bacon, pictand cate ceva usor si static, ascultand muzica lui Kenny G si band necesarul de doi litri de apa pe care ar fi trebuit sa ii beau toata ziua.

Da, puteam spune ca eram o noncomformista, aventuroasa cuminte si neinteleasa. Apoi, hop!, un amestec de stele verzi si fundal alb ma pocni in moalele capului. Un EL, imbracat in salopeta gri patata de vopsea, putin cam prea larga pentru el, aplecandu-se din cand in cand sa isi ude trafaletul. Asociatia de locatari facuse contract cu ei sa ne izoleze termic apartamentele si sa ne dea fatada cea mult ravnita, doar asa procedau cu totii. Bineinteles ca nu era singur, mai avea doi baieti cu el. Dar imaginea lui, pe fundal alb de glet uscat, ma fascina. Ce pacat ca am aterizat si eu cand munca era pe sfarsite. Lantul lui coclit ii atarna mare in jurul gatului, plin si el de vopsea. Pe mana dreapa atarna, la fel de mare, o bratara la fel de coclita care se balangana erotic in ritmul miscarii manii lui. Era singur pe schela (ceilalti doi erau la masa), salopeta era rasucita pana la genunchi. Si eu vopseam, in felul meu, campii verzi pline de maci si palcuri de copaci in departare.

Se uita la panza mea atat de prozaic ca m-am indragostit de el instantaneu.

-Salut. Ce faci? ma intreba el cu parul lui blond, lung si plin de vopsea.

-Vopsesc, la fel ca tine, i-am raspuns zambind.

Imi zambi inapoi, apoi isi trecu mana murdara de atatia pigmenti prin parul naclait. Mirosea a deodorant Dolce and Gabanna si a sudoare. Ma uitam la el cu coada ochiului si speram sa ii atrag atentia. Dupa cateva dare de trafalet se oprea sa se uite la tusele mele, insa eu paream sa nu-i dau atentie.

-Si ce vopsesti? ma inreba el din nou.

Mi-am ridicat privirea si am vazut doi ochii albastri in care nu se gasea nici o urma de vopsea de alta culoare. Coloana sonora era asigurata de acelasi Kenny G cu acelasi saxofon pe care il auzisem prima data in Gara de Nord.

-Vaste campii invadate de vopsea.

Mi-am continuat treaba, la fel si el. Sex-appleal-ul era la cote maxime, el excitat de muzica si eu de vopseaua lui arhiprezenta. Chipul lui plictisit de prea multe informatii inca imi staruia in minte.

-Imi dai si mie un pahar de apa? imi ceru el dupa cateva minute. Cobori de pe schela ca un luceafar blond direct la mine in balcon asteptand sa ii dau paharul cu apa. Mainile noastre se impreunara din eterna atingere comuna a paharului, isi duse apa la gura si ma asteptam sa isi verse apa pe pieptul dezgolit si sa si-o toarne in cap la fel ca in filmele americane de duzina, dar el nu varsa nimic si dupa cei bau apa din pahar dintr-o inghititura scoase un oftat ca de betiv dupa ce bea tarie. Strica farmecul imaginii, dar asta nu-l impiedica sa se intoarca inapoi pe schela si nici pe mine inapoi la panza. Am observat, dupa ce mi-a returnat paharul, ca unghia degetului mic de la mana dreapta era uimitor de lunga si colorata intr-un rosu putin cam prea aprins. Deci nu era homosexual. Pacat, mereu m-am indragostit de homosexuali pentru ca reprezentau idealul meu de frumusete masculina. De-a lungul timpului ma indragostisem pe rand de Stephen Gately, de George Michael, de Adam Lambert si lista putea continua la nesfarsit.

Broboane de sudoare mi se prelingeau pe gat in jos, insa eu aveam prosop. Probabil, ramnind la prosopul meu, intra din nou in vorba cu mine.

-Salut, imi mai poti da niste apa? si cobora din nou la mine in balcon ca un luceafar, la fel de blond. Fundalul era acoperit de Kenny G care interpreta „My heart will go on” atat de lasciv ca m-a facut sa ma molesesc. Ii intinsei sticla ce tocmai fusese umpluta si trona langa mine, chezasie celor doi litri de apa zilnic bauti, si si-o turna in cap. La mine in balcon! In sfarsit, imaginea idilica cu el ud si apa curgandu-o pe piele aparu si ma incanta peste masura. Parul nu paru sa isi revina, salopeta lui se uda mai mult intre picioare, dar asta nu-l deranja. Curios lucru, salopeta se lasa sa atarne plina de apa si lasa vederii o pereche de slipi rosi cu elastic alb pe care sta scris numele lui Bote. Erau chilotei cu push-up! Iar eu priveam la el ca la un zeu coborat pe pamant sa imi vopseasca vastele mele teritorii de o camera. Si-apoi, gandindu-ma la banii pe care ii dadeam pentru munca lui ma hotari sa sacrific unul din prosoapele mele colorate de vopseluri, dar curate,  pentru a se sterge. Prosopul isi indeplini misiunea pentru care fusese menit, iiar el apucase unul din capete si si-l vara in pantalon. Zi lantul lui de la gat, zdranganind mereu dupa cum se misca, acompania aproape melodios gandurile mele de apropiere fizica.

Apoi, landu-mi limba intre dinti, la propriu, imi facui curaj.

-Faceti si amenajari interioare?

Chipul lui se inclina spre mine fara nici o expresie si imi spuse:

-Da, vopsim, varuim, izolam pardoseli, punem faianta, gresie, facem masti la ghivetele de bucatarie…

-Ai un numar de telefon de la seful tau?

Doamne, ce-mi trecea prin minte?! Cu numai o luna in urma au terminat muncitorii de amenajat garsoniera. La ce imi mai trebuia mie o noua amenahare? Ah, da… ca sa il vad pe el, sexosul de pe schela. Si parca ghicindu-mi gandurile imi spuse:

-Dar mie mi s-a incheiat contractul si o sa plec in Italia.

Dezamagita, ii cerui, totusi, numarul de telefon. Baga mana in pantaloni, indeparta prosopul si cu cealalta trase putin de elasticul pe care era scris numele lui Bote, slipii rosi cu push-up, si scoase de acolo o carte de vizita a firmei care facea lucrarile. O apucai cu doua degete si o asezai pe masa doldora de tuburi. Cu prima ocazie am aruncat-o. Tot de acolo scoase si niste casti pe care si le baga in urechi. Prosopul meu zacea pe scandura schelei aruncat ca orice carpa buna de nimic. Visele mi se naruiau incet, unul dupa altul. Acum, mai mult ca niciodata, aveam de gand sa nu sun la seful lui. Fundalul meu sonor era acelasi, al lui era altul. Miscarile lui unduitoare si datul din buric pe ritm de manea, oarecum discret, ma faceau sa jinduiesc din nou la el. Mintea mea se gandea la dosul apetisant cu fesele conturate de push-up-ul lui Bote si la cum nu aveam eu sa cunosc niciodata de ce isi pictase unghia in rosu.

Curand mi-am spus ca e vorba de lipsuri si de hormoni, de lipsa reala de incredere si de salivatul dupa orice sarantoc cu push-up la purtator si cu lant coclit si zanganitor.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s