Am amanat cam mult bilantul asta pentru ca abia de sarbatori m-am gandit serios la anul 2013.
In mare, anul asta a fost ceva mai greu, desi anii trecuti am avut ceva mai mult de furca cu sanatatea. Am picat un examen si am luat un altul. Am avut langa mine prieteni dragi si mi-am facut prieteni noi care au devenit la fel de dragi. Mi-au venit in cap idei si pe unele le-am pus in practica, pe altele nu. Cu banii am stat mai rau, dar asta e din cauza cheltuielilor neprevazute si amanarilor. Sentimental am fost la fel, aceeasi dorinta de apropiere si aceeasi lipsa de subiecti capabili sa vada in mine ceva mai mult decat o amica. M-am enervat si m-am calmat ceva mai repede decat in alti ani, insa la capitolul asta am ceva mai mult de munca. Nu e nimeni obligat sa imi accepte nervii si starile mele rele, indiferent de circumstante. Am citit ceva mai putin decat in alti ani si asta m-a cam intristat. Am inceput destule lucruri si prea putine au fost finalizate. Asta e tipic mie si recunosc ca mai am ceva mai mult de munca la capitolul asta.
Prioritatea mea a fost mama anul asta, sa ii fie bine si sa se simta utila si in siguranta. Nu s-a putut prea mult, dar am incercat.
In schimb am avut o realizare pe care mi-am dorit-o de mult si de care sunt tare mandra: am renuntat in a-i judeca pe ceilalti. Mi-am dat seama ca astfel am vointa si sunt capabila sa fiu voluntara, mai sincera cu mine si ceilalti, ceva mai rabdatoare si cu mai putine toane. Din nou, nu e cazul sa imi suporte cineva, oricine ar fi el, starile mele de rau, oricare ar fi ele. Am zambit mai mult, am plans mai putin, m-am plans mai putin. Deci e de bine. In felul asta am crescut ceva mai mult spiritual si increderea in mine la fel.
Pentru noul an imi doresc sa invat din greselile anului trecut, sa ma avant mai mult, sa ma las mai usor impresionata de ceilalti, sa muncesc mai mult, sa invat mai mult, sa caut mai mult, sa cunosc mai mult.
Ah, da, si sa emit mai putine teorii de valoare care nu au nici cea mai mica valoare intrinseca.
Valentina Vitan 