Muzeul britanic s-a daramat

Un personaj masculin, doctorand, care lucreaza la interminabila lui teza de doctorat despre structura propozitiilor dezvoltate, cu trei copii si catolic fervent, trece prin intamplari amuzante in decursul unei singure zile.

Romanul isi doreste prea mult sa-l ironizeze pe Ulise si reuseste. Are aproximativ aceeasi structura (lipseste partea legata de Odiseea lui Homer, insa se leaga de influenta politicii severe a bisericii contra folosirii anticonceptionalelor asupra vietii de familie), cam acelasi flux al constiintei, cam aceleasi intamplari si – culmea ironiei – un pasaj final asemanator finalului romanului in care sotia incheie cu un monolog asemanator celui al lui Molly Bloom care sfarseste cu un “Poate” in loc de un “Yes!”. Deosebirea dintre acestea doua e ca Molly nu are copii si nu prea are legatura cu propria materninatate, pe cand Barbara Appleby are parte de trei copii la numai 26 de ani si se confrunta cu dilema unei noi sarcini.

Romanul e bine scris, curge, are parte de intamplari amuzante si atrage mai mult pentru ca e usor de citit. Mi-a placut. David Lodge o comite din nou.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s