“Schimb de dame” de David Lodge

O lectura foarte usoara, in care nu abunda termeni academici. Mi-a placut mai mult cartea asta. Personajele sunt mai tinere, mai destinse, au parte de aventuri de toate felurile. Intamplarile au loc ceva mai devreme decat in “Ce mica-‘i lumea!”, adica prin anii ’70. Vremuri framantate, sex, emanciparea femeii si dorinta de schimbare a statutului negrilor in America, flower-power, iar sex si schimb de partenri, droguri, sange fierbine, betii, mult sex si schimb de parteneri. Desi se vorbeste despre sex si se face destul de mult sex, autorul nu descrie cu lux de amanunte scenele, lucru care-mi place mult. Daca ar fi sa o notez de la 1 la 10 i-as da un 6 cu indulgenta. Are umor de situatie foarte mult si asta ii ridica mult nota.

Daca ar fi sa am un fragment preferat din carte ar fi asta:

“MORRIS, DESIREE, PHILIP şi HILARY îşi termină micul dejun. Sunt într-un separeu, bărbaţii pe o parte a mesei, femeile pe cealaltă.

MORRIS: Ei, ce facem dimineaţă ? Le arătăm ageamiilor ăstora oraşul, Desiree?
DESIREE: Va fi toropitor de cald. Peste nouăzeci de grade Fahrenheit, s-a anunţat la radio.

HILARY: N-ar trebui să avem o discuţie serioasă ? Doar de asta am venit pînă aici. Să discutăm ce vom face. Să discutăm despre viitor.

MORRIS: Haideţi să analizăm posibilităţile. La rece. (Se pregăteste să-şi aprindă un trabuc.) Unu: ne putem întoarce fiecare la casa lui şi la partenerul lui vechi de viaţă.
MORRIS aprinde trabucul şi-i examinează atent jarul. HILARY se uită la PHILIP, PHILIP priveşte spre DESIREE, DESIREE spre MORRIS.
DESIREE: Opţiunea următoare.
MORRIS: Putem divorţa şi să ne recăsătorim invers. Dacă mă înţelegeţi.
PHILIP: Unde ar urma să ne stabilim ?
MORRIS: Eu aş putea lua şefia Catedrei de la Rummidge şi m-aş stabili acolo. Presupun că tu-ţi poţi găsi o slujbă în Euphoria…
PHILIP: Nu-s aşa de sigur.
MORRIS: Sau ai putea-o duce pe Desiree la Rummidge, iar eu m-aş întoarce în Euphoria cu Hilary. HILARY se scoală în picioare. Încotro ?
HILARY: Nu mai vreau să ascult discuţia asta infantilă.
PHILIP: Ce nu-ţi place ? Tu ai început.
HILARY: Nu asta înţeleg eu prin discuţie serioasă. Parcă aţi fi doi scenarişti care nu se pot hotărî ce final să dea unei piese.
MORRIS: Hilary, iubito! Sunt de luat hotărîri! Trebuie cîntărite toate posibilităţile.
HILARY (reaşezîndu-se): Bine, atunci. V-a trecut prin cap şi posibilitatea ca eu şi Desiree să divorţăm şi să nu ne recăsătorim cu voi?
DESIREE: Drept la ţintă !
MORRIS (meditativ): Adevărat. lar o altă posibilitate ar fi mariajul în grup. Ştiţi ? Două perechi care locuiesc în aceeaşi casă şi-şi unesc resursele. Totul devine proprietate comună.
PHILIP: Inclusiv… ăă…
MORRIS: Inclusiv asta, desigur.
HILARY: Şi cum e cu copiii?
MORRIS: Pentru copii e grozav. Se distrează unul cu altul, în timp ce părinţii…
DESIREE: Se culcă unii cu alţii.
HILARY: În viaţa mea n-am auzit ceva mai imoral.
MORRIS: Mai lasă-mă, Hilary. Noi patru oricum deţinem recordul mondial la schimbarea intercontinentală a partenerilor. De ce n-am putea face acelaşi lucru sub un singur acoperiş? În felul acesta obţinem atît stabilitate domestică, cît şi varietate sexuală. Nu asta dorim cu toţii ? Habar n-am cum v-aţi înţeles voi azi-noapte, dar Desiree şi cu mine grozav ne-am mai…
DESIREE: O.K., O.K., ajunge.
PHILIP: Trebuie să recunosc că ideea mă incită.
DESIREE: În teorie, subscriu – ca un prim pas pentru a ne descotorosi de nucleul familial -, are posibilităţi. Dar dacă Morris votează pentru, e exclus să nu se ascundă în ea o ticăloşie.
HILARY (sardonic, lui MORRIS): O întrebare pur academică: în aşa-zisa „căsătorie în grup”, ce se întîmplă dacă ambilor bărbaţi le pică la inimă aceeaşi femeie, în acelaşi moment?

DESIREE : Sau dacă cele două femei doresc să facă sex cu acelaşi bărbat? (Pauză.)
MORRIS îşi freacă gînditor bărbia.
PHILIP (rînjind): Răspund eu. Cel lăsat pe dinafară se uită ce fac ceilalţi trei.
MORRIS şi DESIREE se strică de rîs. HILARY li se alătură, neputîndu-se stăpîni.”