In pelerinaj

Saptamana trecuta am fost in pelerinaj pe la cateva manastiri din Sibiu si Valcea. Mai precis manastirea de la Sadanca si Vestem, Turnu Rosu si Cotmeana. Dintre toate cel mai putin mi-a placut manastirea de la Sadanca si asta din cauza picturilor din biserica. La intrare, pe poarta manastirii, te intampina o bolta pictata care surprinde iadul, raiul si pe Dumnezeu. Pictura e aproximativ bine realizata (adica ar fi putut sa mai munceasca la ea) insa mie nu mi-a placut tematica deloc. Judecata din iad, pacatele oamenilor, mesaje care nu au ce sa caute pe peretii unei manastiri si, culmea culmilor, portretul preotului David Stoica, staretul manastirii, pictat in marime naturala pe peretii de la intrare, lucru care mi s-a parut a fi trufie adevarata. Preotul David a fost unul din discipolul parintelui Arsenie Boca, la mormantul caruia sper sa ajung luna viitoare. A imprumutat ceva din atitudinea parintelui Boca, insa lui ii lipseste maretia. Locurile sunt foarte frumoase (dealuri cat vezi cu ochii) si asezarea e chiar frumoasa, insa mie pictura nu mi-a placut. Probabil ca nu vad dedesubturile, nu citesc printre randuri, insa cred ca pictura trebuie sa transmita o stare de inaltare, sa te ajute sa intri in starea necesara ca sa se poata asista la slujba (m-am foit tot timpul cat am fost acolo si n-am putut sta locului mai mult de 10 minute, si nu eram singura), nu sa iti lase un gust amar si sa taie tot elanul de dus la biserica sau sa bage frica in tine. Credinta nu intra in suflet prin frica. Eu am trecut de mult de partea in care ma ameninta mama sau preotul ca daca nu fac ce spun ei nu mai merg la Doamne – Doamne. Adultul trebuie sa fie constient de credinta lui, nu sa faca ce face poporul pt ca altfel n-a inteles nimic din viata lui.

Nu, nu m-a apucat credinta de ceafa si m-a trimis pe drumuri necunoscute de picioarele mele, a fost dorinta mamei. Am venit extrem de obosita acasa (a doua zi am dormit pana la 2 jumate, la amiaza) si n-am reusit sa vad ceva ce mi-ar fi placut extrem de mult sa vad (picturile de la manastirea Turnu Rosu) din cauza durerilor musculare pe care le aveam cand ma miscam. Duminica asta voi merge din nou in pelerinaj pe la cateva manastiri din jud Dambovita (a fost tot dorinta mamei).

Si o concluzie la care am ajuns si sunt sigura ca nu sunt singura care crede asta: mult prea multe lacasuri de cult in tara asta lipsita de credinta. N-ajuta pe nimeni ca din 2 in 2 km gasesti cate o biserica si aia plina de bogatii desarte sufletului. Dumnezeu ne-a vrut simpli in trup si bogati in cunoastere, minte si suflet, altfel nu ne-ar fi facut.