Salvarea “Eram!”

Descult, prin iarba jilava, treceam nestingherit prin lume. Nimic nu ma putea atinge. Imi framantam doar mainile de prea multa solitudine. Si eram eu, simplu si neintinat, visator, aiurit, simpatizant al vietii boeme. Am ajuns sa traiesc o viata constransa de mine, de ceilalti, de munca… Cu ce am gresit? Care era rolul meu in acel amalgam de deziluzii cotropitoare nu-mi pot imagina. Si atunci eram la fel de singur ca si acum dar, mentionez, eram liber. Un fel de flower-power intr-o epoca gresita, traind o viata demult apusa si, totusi, vie in mine. Parul imi flutura in vant, imagini colorate mi se perindau prin fata ochilor, flori, betii intregi de lumi apuse si vii. Lipsea doar sexul, dar asta n-a contat. La ce bun fericirea simtita daca eram singur?! Lipsea duhovnicul meu de suflet. Putea sa fie el chiar si un caine, m-as fi multumit. Nu simteam nevoia sa mi se raspunda atata timp cat ma confesam lui. Si iarasi singuratatea putreda care se agraveaza in mine ca un cancer. Ataca si rapeste pana si aerul din plamani. Atunci eram! Existam! Aveam sentimente, convingeri, senzatii, puteam sa cuprind cu privirea tot orizontul din jurul meu. Acum… Da, existam atunci. Eram!

Advertisements

2 thoughts on “Salvarea “Eram!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s