Cand fug barbatii…

fug si nu se mai uita inapoi. Putini barbati accepta langa ei o femeie puternica. Majoritatea considera ca femeia puternica le diminueaza din masculinitate si de asta fug. Nici un barbat care a intrat in viata mea nu a fost capabil sa accepte capacitatile femeii de a se lupta cu viata si au ajuns sa conmsidere ca, mai presus de orice, el are intaietate, el si vointa lui, indiferent de catastrofele din jur. La femeie lupta  nu e o incapatanare, ci tine de circumstantele prin care a trecut inainte de aparitia lui si dupa el. In strafundurile lui te admira ca esti in stare sa te lupti si cu dintii pentru familia ta, insa nu si-ar dori un asemenea specimen langa el. Cum poti sa dovedesti unui om ca se poate trai si fara el? Cel mai rau e cand femeia ajunge sa faca prea multe compromisuri pentru a-l multumi pe barbat. Prea multe compromisuri ajunge sa faca din femeie un fel de carpa gata oricand sa ii faca pe voie. Prea multe compromisuri il face pe el sa aiba autoritate asupra ei, sa o considere proprietatea lui nelasandu-i ei loc sa ia decizii proprii.

E rau sa fii femeie voluntara si sa ai langa tine un om care sa te vrea o carpa tocmai pt ca el e barbat si tu doar o biata femeie.

Advertisements

4 thoughts on “Cand fug barbatii…

  1. Chestia cu proprietatea e universală, toți cei ce se căsătoresc o fac din acest motiv, fie ei barbați ori femei … și nu pentru că nu se iubesc, ci pentru că iubirea în sine a ajuns azi să fie o afacere (dacă-mi dai îți dau și eu). Și cred că mulți intuiesc la un moment dat în viața lor că ceea ce simt ei nu e iubire și atunci reacționează fiecare după cum crede de cuviință că e cel mai bine. Unii “fug”, alții “stau”… majoritatea însă tratează “problema” așa cum le tratează pe toate celelalte… eu spre exemplu fug de responsabilități, deci orice problemă ar apărea încerc s-o elimin de obicei prin amânare. Acum am ajuns și eu să fac “pasul cel mare”, căci am realizat că fuga de probleme nu le rezolvă și că iubirea adevărată nu se obține învățând-o din cărți, ci prin practică… așa cum ar trebui să facă fiecare, fie că-i bărbat ori femeie.
    Și să ști că într-o vreme aveam și eu impresia că femeile “fug” de mine… cred totuși că nu fuge nimeni, căci atunci când toată lumea se caută pe toată lumea e normal ca ei să se întâlnească și apoi să se despartă… dacă caut o haină în dulap de obicei pun mâna și pe hainele pe care nu le doresc. 🙂
    Și indiferent ce-ai spune despre masculinitatea rănită a unui bărbat, eu știu din proprie experiență că e imposibil să împaci și varza și capra și lupul și ciobanu’ în viața reală… adică nu-i poți mulțumi pe toți, cu atât mai mult când e vorba de doi oameni care gândesc, văd și simt lumea în mod diferit… unuia îi place ceva ce celuilalt îi displace și, dacă amândoi sunt încăpățânați, o să ai doi oameni nesatisfăcuți 🙂 … dacă nu, atunci o să ai sau o slugă la stăpân (când doar unul cedează) sau doi oameni care se iubesc reciproc (când cedează amândoi căci știu și simt că fericirea fiecăruia depinde de fericirea celuilalt)

  2. Există… întrebarea mai exactă ar fi: “o mai caută cineva?”… eu în lume văd o mulțime de oameni care se caută unul pe altul, dar niciunul iubirea din sufletul său 🙂

  3. Vad ca aveti aici o adevarata discutie. Cert e ca, pe cat de optimista eram inainte, pe atat de pesimista am devenit si eu de la un timp incoace. Eram convinsa ca exista destul bine incat sa avem cu totii parte de el. Problema cea mare se pune atunci cand actiunile unora si ale altora influenteaza deciziile celui care e in cautare. Cautam un bun exemplu pe care am vrea sa-l urmam (sau ne-am dori sa il urmam) si nu ai in fata ta decat compromisuri de o parte si orgolii de cealalta parte, care taie toata pofta de iubire. Sunt sigura ca a fost iubire, pe ici, pe colo, prin partile esentiale, insa orgoliile au primat adevaratei relatii si pt aparenta liniste s-a ajuns la compromisuri de neimaginat, in situatii de neimaginat. Cum sa iti doresti sa ai parte de ceva frumos (chiar si pt o perioada de timp) cand in jurul tau ai doar scandal si cearta. Am spus mereu ca e nevoie de o pauza de celalat ca sa se poate inchega din nou ceva care sa semene cu ce s-a rupt mai inainte, insa de cele mai multe ori ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust si ti se ia. Cu toate astea nevoia de a nu ne simti singuri sau de a nu muri singuri e mult mai importanta decat linistea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s