Pamant (Salvarea – continuare)

Insule albe pline de verde smarald, brazdate de albastre valuri… imagini ale unei pustietati sufletesti, ale unei singuratati…”salbatice” ce nu are sens. De-am lenevi, de-am avea timp sa lenevim ne-am pierde pe noi si gandurile noastre doar pentru ca ne-ar fi prea lene. De ce am fost facuti noi? Uite, tocmai acum am invatat ca primul care a aparut a fost oul si nu gaina; prima data am realizat ca femeia nu a fost facuta din pacat, ci din cunoastere; prima data am conztientizat ca pamantul pe care il calcam in picioare e viu si nu mort, capabil sa pastreze valori si sa distruga, sa tina de rece si de cald, sa coaca si sa inghete. Din el ne cuprindem vesnicia, istoria noatra ramane undeva pe o retina pamantie a unui creier incandescent care face ca pamantul sa nu ramana nicicand pe loc. Nu avem dreptul sa ne simtim singuri. Creierul acela ramane mereu viu, de-a dreptul Dumnezeu al nostru, cel care prin bunatatea Lui ne da viata si moartea. Ce facem noi cu viata noastra tine de noi, nu de El. Ne uda si ne plange, ne cutremura, ne inseteaza si ne infometeaza dupa cum Ii e vrerea. E crud, dar si bun. El ne invata sa il pretuim si sa ne folosim de maruntaiele lui, sa ne cream propriile microuniversuri colorate in care noi insine sa contam, sa ne simtim fiecare madular in drumul nostru pe si prin el. Suntem vii si asa trebuie sa ramanem. Durerile trebuie sa ne aminteasca ca inca traim, ca inca avem viata care ne curge prin vine, rosu ca focul din miezul Dumnezeului nostru. Tol el ne ajuta sa ne ridicam ziduri pentru ca zidurile sunt facute tot din El, ne da culori care sa ne impodobeasca sufletele, tot El ne da viata care curge la suprafata lui si a noastra. Fara de El n-am stii sa pretuim binele si raul. Unul fara altul nu au nici o importanta, cercul trebuie sa le contina pe amandoua ca intr-un etern Ying si Yang… alb si negru. N-are rost sa disperam. Tot El, rotund si continuu, ne va ajuta sa ne regasim intre noi si sa ne imbratisam bucurandu-ne ca sfera Lui ne-a adus din nou impreuna. Pana atunci vom stii ca nu suntem singuri, ca la fel cum El e rotund si miscator la fel sunt si gandurile noatre care se misca in acelasi sens, ca si El. Nu suntem singuri. Ne miscam mereu odata cu El. Nu e greu, putem invata de la El cum se face.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s