Ca rudele alea sarace si sarantoace care trebuie sa astepte mult pt o firimitura de la ruda cea bogata si la mana careia trebuie sa stai pt a te simtit si tu putin mai mult om pt cateva minute. S-ar putea sa am dreptate, s-ar putea sa nu am, dar asa m-am simtit azi. Om in plus nu m-am simtit, dar bataie de joc da. Mi-e sila ca trebuie sa existe unii care sa oblige pe altii sa stea la mana lor. Munca in plus e, Slava Domnului!, sa ti-o pui si in cap. Nu sunt oameni care sa poata face fata la volumul de munca pe care il avem. Statul prefera sa disponibilizeze decat sa plateasca salarii. Situatia asta ii va veni de hac foarte curand, sunt sigura. Abia astept!
Pt ca peste cateva zile va veni Craciunul am sa las la o parte greata de tot ce se intampla si o sa ma bucur de sarbatori asa cum pot eu mai bine. Am fost fata cuminte, am muncit mult si am invatat multe, am acceptat si bunele si relele ca facand parte din viata. Pana la urma n-am putea valora lucrurile bune fara sa avam parte si de cele rele, asa ca … Prea bat campii!!! Voi ati inteles ceva? Mi-s tare obosita si fara chef de lucryru marete la ora asta. Mi-e somn, asa ca va spun “Noapte Buna!” si plec sa bat campii pe cele campii vaste unde creste somnul. Bye!
Valentina Vitan 