Azi am avut cerc pedagogic la Curtea de Arges, debutantii trebuiau sa fie acolo obligatoriu. M-am intors cu capul plin de impresii si cam atat. Oameni care nu inteleg, altii care cer ajutorul, referate si cazuri studiate si prezentate, profesori care au citit in loc sa explice auditoriului munca lor, dezbateri pe tema si pe langa, capete patrate care vor sa se ridice deasupra fara a avea habar de subiect si care nu par a intelege cu ce se mananca invatamantul special… Acum ceva timp am experimentat rusinea de a ma afla in invatamant, azi am experimentat greata de invatamant. Nici acum nu mi-a trecut durerea de cap din cauza asta. Si, totusi, ma incapatanez sa raman aici sperand ca morile de vant se vor schimba sau vor intelege ceea ce e de inteles. Mi-as fi dorit sa fi avut experienta ca sa-i pot face pe incapabili sa inteleaga, dar atunci mi-as fi asumat rolul de a ma lupta cu ei, ori eu nu sunt personaj literar. Cert e ca mi-e greata si ma doare capul de incapacitatea lor de intelegere. Nu cred ca sunt cu mult mai breaza ca ei, dar eu am capacitatea de a-mi recunoaste limitele si de a nu bate apa in piua de mai multe ori decat e cazul.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Valentina Vitan 