Cand copii santajeaza parintii

N-am mai scris de mult pe blog, atat din cauza timpului liber care aproape ca lipseste cat si din cauza ca simt nevoia sa dorm mult crezand ca astfel ma voi linisti putin. Dar nu ma linistesc deloc, doar ma trezesc cu niste dureri de oase batranesti care cer cel putin un sfert de ora de indreptare. Am nevoie de exercitiu fizic urgent!

Azi am fost martora unui incident intr-o librarie unde asteptam sa mi se xeroxeze niste pagini dintr-o carte. Mama unui copil intra in fuga dupa copilul ei, care se dusese glont la o jucarie. Nici cu palme la fund, nici cu palme peste fata, nici cu tipete, nici cu lacrimi copilul nu s-a induplecat sa plece din magazin fara jucarie. Copilul plangea si tipa ca vrea jucaria, mama ii explica ca deja mai are una acasa la fel, dar pe care a trantit-o de pamant, si nu mai are cu ce sa-i cumpere alta. Pana la urma i-a cumparat-o, doar ca sa scape de tipetele lui. Copilul avea de gand sa se uite dupa alta, dar mama, speriata ca ar mai trebui sa mai cumpere alta, il tragea dupa ea si nu-l lasa sa vada ce mai e pe raft. Unora li se face mila de copil, altora li se face mila de parinte, mie mi-e sila de comportamentul amandurora.

Nu inteleg nevoia parintilor de a-si alinta copii in asemenea hal incat sa ajunga sa isi santajeze parintii. Pot ajunge sa isi negocieze statutul in familie, iar parintii sunt in stare sa accepte pt ca trebuie sa le ofere totul copiilor lor. Cand vor ajunge mari vor avea mari probleme de adaptare, dar la asta nu se mai gandeste nimeni. Nu poti repara comportamente capatate in copilarie la 15 ani. Vor creste crezand ca totul li se cuvine si, lucru normal pt ei, vor recurge de foarte multe ori la un asemenea comportament pt a face rost de tot ce isi doresc. Imi doresc un copil, si cand va veni momentul il voi infia, dar sunt sigura ca nu-i voi da voie sa se poarte asa. Eu voi fi parintele si eu voi decide, nu el.

Advertisements

2 thoughts on “Cand copii santajeaza parintii

  1. Sunt mama de copil.

    Poate ca mamei i-a fost jena… Nu e normal, nu e bine, nu e frumos, dar uneori te poti simti atat de jenat… E clar, daca tancul a ajuns sa se poarte asa nu e vorba de un moment de jena, raspunsul sta in istoricul relatiei copil-parinte, dar…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s