Mai are rost?

Multi se inteaba daca mai are rost sa scrie, daca mai are rost sa picteze, daca mai are rost sa cante… pt romani. E clar ca lucrurile nu se vor schimba prea repede si cand se va intampla asta va fi cam prea tarziu pt ei. Cei care vin din urma n-au unde sa se afirme, n-au publicul care sa ii guste si nu vor avea prea mari sanse sa guste din succes. Insa mi-ar parea rau sa nu ii mai stiu aici, pe aceia toti de care vorbesc acum. Cum oare ar suna Lucia Verona scriind numai in limba franceza? Sau Oana Mujea in engleza?! De George Arion, Bogdan Hrib, Horia Garbea, Nora Iuga si altii nici nu mai vorbesc. Sunt cativa oameni cu adevarat buni care merita mai mult decat sa fie bagati in seama. Pierdem valori pe care nu le vom recupera niciodata. Le vom duce dorul, la fel cum ducem dorul dupa Ionescu, Brancusi si altii careau ales sa fie romani in alte tari. Trebuie sa fim constienti ca nu ne-ar fi dus numele mai departe daca ar fi stat inchistati intr-o tara care nu-i ajuta sa devina ceea ce sunt, valori. Nici valorile noastre autohtone n-au fost recunoscute decat dupa ce n-au mai fost. In timpul vietii ii hulim, dupa ce mor le ridicam statui. Pacat ca politica asta cretina s-a infiltrat in arta. Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu ca exista tablouri cu Elena Udrea sau Basescu sau cu oricine altcineva? E drept ca romanul se lupta sa traiasca, dar neavand valori si exemple demne de urmat langa e; n-ar avea nici capacitatea de a intelege frumosul si binele. De asta le multumesc lor ca exista, ca m-au lasat sa ii cunosc, ca ma lasa sa ma exprim in felul in care pot si ca imi dau voie sa ii citesc si sa le vorbesc. Daca ar disparea am pierde ramasita de frumos din noi.